Mihaela Huncă

Mulțumesc, doamnă președinte.

Obiectul declarației politice: „Modele de bune practici în educație”.

Stimate colege și stimați colegi,

Având în vedere că avem nevoie de o nouă Lege a educației, doresc să atrag atenția asupra câtorva aspecte pe care le consider esențiale pentru creșterea calității actului educațional și pentru adaptarea sistemului românesc de învățământ în contextul actual de pe piața muncii. În opinia mea, pentru ca un sistem educațional să fie de succes are nevoie de trei lucruri de bază: o finanțare adecvată și în creștere de la an la an, acordarea unui statut important profesorului și cultivarea unei atitudini pozitive a societății față de educație, prin sprijinirea dezvoltării industriilor culturale.

În materie de programe de învățământ, cred că putem să ne uităm cu atenție și să ne inspirăm în special din modelele țărilor care au rezultate peste medie la nivelul tuturor ciclurilor educaționale.

Astfel, pornind de la premisele că școala ar trebui să ofere mai mult decât informații și obiectivul suprem este bunăstarea copiilor, finlandezii au luat câteva măsuri concrete pe care consider că trebuie să le adoptăm și noi, indiferent de partidul sau partidele care se află la guvernare: acces egal și gratuit la toate nivelurile de învățământ, prin asigurarea transportului și meselor gratuite de la ciclul preșcolar până la absolvirea liceului.

În ceea ce privește pregătirea profesorilor, cred că trebuie să adoptăm și noi un sistem riguros de selecție a candidaților pentru postul de dascăl, astfel încât toți să fie absolvenți ai unui program de master și să urmeze cursuri anuale de perfecționare.

În același timp, profesorii ar trebui să aibă libertatea de a stabili felul în care vor organiza orele, metoda de predare și ce manuale vor folosi. Apreciez că este nevoie de a încuraja o competiție a cunoașterii, nu o luptă pentru note în rândul elevilor.

În opinia mea, copiii învață mai bine prin joc, experimente și activități practice, și nu prin metode teoretice. La fel ca în sistemul finlandez, trebuie și în România să îmbinăm materiile teoretice cu deprinderile practice și aptitudinile artistice.

La sistemul de educație finlandez, pregătirea practică din timpul gimnaziului se reflectă și în alegerea următoarei forme de învățământ. De aceea numărul de elevi care preferă o școală cu profil vocațional este aproape la fel de mare ca numărul celor care se înscriu la o formă de învățământ secundar cu profil general, conform datelor OECD din anul 2017. Iar odată ajunși la liceu, elevii au libertatea de a decide ce materii vor să studieze. Acest lucru se întâmplă pentru că modelul finlandez pune un accent deosebit pe capacitatea elevilor de a se autoevalua încă din primii ani de școală.

Cred că acesta este idealul către care trebuie să tindem și noi în următorii 10 ani în ceea ce privește sistemul de învățământ românesc.