Marius Neculai

Mulțumesc, doamnă președinte. Stimați colegi,

Aduc în discuție o problemă extrem de acută, cu implicații majore în economia de astăzi și de mâine a României.

Desigur știți că singura firmă din țară care produce țevi fără sudură este Combinatul de Țevi Laminate, mai cunoscut sub numele de „Petrotubˮ, actualul „Arcelor Mittalˮ Roman. Construit între anii 1951–1957, Laminorul Roman a reprezentat la acea vreme o realizare deosebită, ajungând în anul 1984, prin investiții, la o capacitate de laminare instalată de 660 de mii de tone de țevi, utilizate în diferite domenii, precum industria petrolului, industria chimică, industria energetică și altele.

Piața de desfacere o prezentau țări precum Statele Unite, Rusia, Arabia Saudită, India, Irak, Kuweit, Olanda și altele. Anul 1970 a înregistrat recordul la producția exportată, rețineți: 227 de mii de tone de țeavă. Cine a realizat aceste performanțe? Romașcanii de ieri, părinții romașcanilor de astăzi, români ce au ales să rămână să muncească în continuare mai mult pentru bani mai puțini.

Dacă săptămâna trecută am vorbit despre cei care muncesc în Italia, astăzi vă vorbesc despre români expuși fără vina lor dezastrelor politicii de privatizare. Totul a început în anul 2001, când, potrivit presei britanice, premierul englez Tony Blair ar fi intervenit pe lângă Cabinetul Năstase să-i vândă omului de afaceri indian Lakshmi Mittal jumătate din siderurgia românească, în schimbul susținerii țării noastre la integrarea în Uniunea Europeană.

După acapararea pe mai nimic a combinatelor de la Galați, Iași, Roman și Hunedoara, indienii de la „Arcelor Mittalˮ au urcat pe locul al doilea între producătorii mondiali în producția siderurgică, fără a respecta contractele de privatizare, în ciuda a peste un miliard de euro făcut cadou de Guvernul Adrian Năstase. Astfel, economia națională a fost grav afectată, iar zeci de mii de angajați s-au trezit pe drumuri.

La data privatizării combinatului gălățean „Sidex”, în septembrie 2001, valoarea de piață a acestuia se ridica la peste un miliard de dolari. Ca să le fie bine indienilor, statul le-a acordat facilități fiscale de sute de milioane de dolari. Prețul, stabilit sub bagheta lui Ovidiu Mușetescu, președintele de atunci al APAPS, actualul AVAS, a fost de numai 70 de milioane de dolari pentru 92% din societate. Deși investitorul s-a angajat să nu disponibilizeze personal timp de 30 de luni, în 2002 au fost concediați 7.500 de salariați.

Fosta „Metalurgicaˮ – SA Iași, actuala TEPRO, a fost al doilea obiectiv înghițit de magnatul indian. „Arcelor Mittal” a cumpărat pachetul majoritar de 70% din acțiuni cu doar 15,6 milioane de dolari și o mulțime de promisiuni, care promisiuni, de asemenea, n-au fost respectate câtuși de puțin.

În continuare, Ovidiu Mușetescu și oamenii lui Lakshmi Mittal au negociat privatizarea la pachet a SC „Petrotubˮ – Roman și SC „Siderurgicaˮ – Hunedoara. În decembrie 2003, pachetul majoritar al primei societăți, de 70%, a fost vândut efectiv cu doar 5 milioane de dolari. Scriptic, „Petrotubˮ s-a vândut cu 83 milioane de dolari, reprezentând 40 de milioane datorii, restul fiind promisiuni de investire în retehnologizare și protecția mediului.