Vasile Florin Stamatian

Mulțumesc, doamnă președinte. Stimați colegi,

Ar trebui să fim sinceri cu noi înșine.

Într-adevăr, există modificări în acest an care facilitează și care cresc standardele pentru desfășurarea unui rezidențiat cât mai aproape de dorințele colegilor noștri mai tineri. Până când nu există însă, știți, o lege, adică introducerea în lege a obligativității de a face rezidențiat și în centrele acreditate ale universităților, respectiv în unitățile sanitare de nivelul II sau chiar în unități sanitare de nivelul III, care îi va apropia de problematica viitorului loc de muncă, până nu va exista o astfel de obligativitate, nu vor merge. Pentru că, în momentul de față, am făcut un singur lucru, care este foarte bun. El poate să aleagă ca o anumită perioadă de rezidențiat să o facă acasă sau într-un oraș foarte aproape de domiciliu, dar alegerea lui este pentru a-și facilita relațiile cu familia și relațiile cu eventualii urmași, și nu neapărat pentru desăvârșirea pregătirii lor profesionale.

Trebuie să fim sinceri și cinstiți cu noi, pentru că, ulterior, ajungem în situația în care eu am mai fost acuzat, în această aulă, că nu-i pregătim noi bine, că noi suntem de vină.

Știți cum e? Vina este undeva la mijloc, iar, dacă nu este foarte bine reglementat cum ajunge el, prin ce sistem ajunge în unitățile sanitare, n-are importanță că sunt în subordinea organelor locale sau în subordinea Ministerului Sănătății. Nu aici este important! Important este că peste tot în țările vestice... Am văzut că, în general, Parlamentului României îi place să zică: „Așa e în Germania, așa e în Franța, așa e în America!”

În țările occidentale ei au obligativitatea să facă un an în unitate de nivel I, doi ani în unitate de nivelul III, un an în unitate de supraspecializare, atunci când ajung, într-adevăr, în marile clinici, unde se face medicină de înaltă performanță. Iar admiterea lor în aceste centre este condiționată și de calitatea lor, felul cum sunt pregătiți, pentru că vor da un interviu cu șeful acelei unități sanitare, încât să fie acceptați. Și să știți că muncesc și trag din greu să poată să aibă acces, să aibă stagiu complet. Nu trebuie să le facilităm, să-i facem să facă cât mai ușor rezidențiatul, nu acesta este scopul. Scopul este să fie foarte bine pregătiți; sigur, lucrând în unitatea de nivelul II, poate, eventual, stafful de acolo să-l aleagă ca viitor candidat care să lucreze în unitatea respectivă.

Vă mulțumesc.