Cătălin Ioan Nechifor

Mulțumesc, doamnă președinte. Stimați colegi, bună dimineața!

Asistăm în ultimii ani la o mișcare tectonică a electoratului, o migrare din zona partidelor consacrate, a celor clasice, principalele perdante fiind partidele consacrate, și de stânga, și de dreapta, indiferent de țara în care se întâmplă să fie alegeri.

Așa s-a petrecut și cu Partito Democratico, în Italia, al fostului premier Matteo Renzi, care în urmă cu câteva săptămâni a obținut cel mai mic scor istoric la alegeri generale, iar, pe de altă parte, Mișcarea Cinque Stelle a obținut un scor fantastic, măturând și cu stânga, și cu dreapta, plusând cu o abordare de campanie populistă și antisistem.

Ce se întâmplă în fapt e destul de greu de explicat, dar putem intui câteva scenarii. Pe de o parte, lumea s-a cam săturat de partidele clasice. Pe de altă parte, într-o Europă profund afectată și de migrația din 2015–2016, avem o lipsă de politici publice care să convingă omul de rând că sunt soluții și pentru el și că în viitor va fi mai bine.

Sigur că metodele sunt diferite, de la mișcarea En Marche! în Franța la extrema dreaptă din Germania, care, iată, începe să devină principalul opozant național, la situația specială, deosebită, din Austria, la modelul PiS din Polonia.

Ei bine, după succesul politic al dreptei populiste din Italia, a venit și rândul Ungariei. Duminică, partidul premierului Viktor Orbán, Fidesz, a câștigat 49% din sufragii, în timp ce pe locul 2 a fost plasat, cu 19%, partidul de extremă dreapta Jobbik. Socialiștii de la MSZP și DK, al fostului premier Gyurcsany, au obținut doar 12%, respectiv 5%, nici măcar cât extremiștii de dreapta.

Am citit câteva opinii în presa internațională, pentru că la noi subiectul a fost tratat mai degrabă la „și altele”, chiar dacă Ungaria este un partener important și un vecin care contează. Totuși, vina electoratului nu poate fi luată în calcul, și, pentru acest lucru, Europa va trebui să găsească soluții.

Despre situația din România, iarăși, se poate vorbi foarte mult. E limpede că asupra partidelor clasice, PSD și PNL, există o presiune pe care, chiar dacă nu o vedem, o vom simți și efectele vor fi vizibile anul viitor, la alegeri.

În acest sens, e de urmărit în ce măsură în viitoarea configurație a Parlamentului European își vor face mai mult simțită prezența partidele de extremă, antisistem și antieuropene și în ce măsură blocurile consacrate de dreapta – PPE – și de stânga – S&D – vor putea contrabalansa inițiativele care vor putea pune în pericol însăși esența Uniunii Europene și a modului în care a fost creată această entitate.

Iarăși, e de urmărit și cel mai recent proiect al președintelui francez Emmanuel Macron, care propune nu mai puțin decât crearea unui grup politic european care să reunească partide din șapte state membre și care să se constituie ca o formă organizată și contrapondere la grupurile existente.