Cezar Cioată

Mulțumesc, doamnă președinte. Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se numește „Compania Națională a Uraniului... a fi sau a nu fi în România”.

După cum bine știți, Compania Națională a Uraniului, urmașă a fostei Întreprinderi de Metale Rare, a fost înființată în 1997, în urma redenumirii Întreprinderii de Metale Rare, și are în administrare resursele minerale de uraniu existente în România. Compania desfășoară activități de cercetare geologică și exploatare a zăcămintelor de uraniu, prepararea minereurilor și rafinarea concentratelor, transportul și comercializarea acestora, precum și conservarea, închiderea și ecologizarea obiectivelor cu activitate sistată.

Este singura companie din România care deține licență de exploatare a uraniului, iar exploatarea minieră Crucea este în momentul de față singura exploatare de uraniu funcțională din țară, cu cele două puncte de lucru – Crucea și Botușana.

Mina de uraniu de la Crucea, din județul Suceava, se află în exploatare de 30 de ani. Uraniul extras aici este prelucrat la Feldioara, în județul Brașov. Atât extragerea, cât și prelucrarea uraniului sunt realizate de către Compania Națională a Uraniului (CNU). Mina de uraniu de la Crucea este furnizor unic pentru energia nucleară.

Exploatarea de la Crucea are rezerve de uraniu pentru o perioadă limitată, de aceea este necesar a se redeschide o altă exploatare, la Grințieș, iar cantitățile de concentrate pentru asigurarea necesarului de pulbere de dioxid de uraniu ale Societății Naționale Nuclearelectrica sunt completate din stocul preluat de la rezerva de stat. Rezervele de minereu se vor epuiza în lipsa deschiderii de noi exploatații.

Compania Națională a Uraniului are în prezent peste 1.500 de angajați, din care aproximativ 700 lucrează la Exploatarea minieră de la Crucea, dintre care 45% sunt mineri care își desfășoară activitatea în zona I de expunere la radiații. Alături de mineri, în subteran își desfășoară activitatea și o serie de alte categorii profesionale: artificieri, dulgheri de mină etc. După 15 ani lucrați în mina de uraniu, minerii au posibilitatea să se pensioneze, puțini dintre aceștia depășind 20 de ani. Munca în mină este una cu pericole mari și condiții deosebite, nemaivorbind de cei care suferă de claustrofobie sau de cei care nu suportă întunericul și umiditatea foarte mare. Condițiile de muncă sunt grele, astfel că puțini mineri își permit să facă această muncă și după 20 de ani de muncă în subteran.

În ciuda evoluțiilor tehnologice, minereul de uraniu se extrage în continuare în România ca acum 30 ani: cu târnăcopul, picamerul, lopata și roaba. Condițiile geominiere, spațiile înguste, cu secțiuni de un metru pe un metru și în care abia poate trece un om, nu permit însă folosirea tehnologiilor moderne.

În prezent, un miner care lucrează la front în abataj are un salariu de aproximativ 2.000 de lei, chiar dacă a ajuns la pragul pensionării. Discrepanța dintre salariile minerilor din exploatări și personalul TESA de la sediul central este uriașă.