Mircea Grosaru

Mulțumesc, doamna președinte. Stimați colegi,

Declarația politică de astăzi am intitulat-o „România și minoritățile – după 20 de ani”. După aproape 20 de ani, România se pregătește din nou de alegeri prezidențiale, iar toate regimurile democratice succedate până în prezent au promis atât prin Constituție, cât și în diverse ocazii, adoptarea Legii privind statutul minorităților naționale din România.

Într-adevăr, cel puțin pe hârtie, problema minorităților naționale din România a fost un model pentru multe alte țări ale Uniunii Europene și o monedă forte în aderarea la marea familie europeană, însă, deși legea se dorea a fi o lege organică, acest lucru a rămas cea mai lungă restanță a României, începând cu anul 1989.

Inexistența legii-cadru a creat multe disfuncționalități în multe domenii, a îngreunat activitatea Secretariatului general al Guvernului, a generat interpretări ale prevederilor constituționale în funcție de interese politice de moment, creând astfel imaginea unei favori acordate minorităților naționale din România prin reprezentarea parlamentară a organizațiilor acestora.

Dacă privim însă prin prisma avantajelor abordarea problemei minorităților naționale din România ca pe o discriminare pozitivă, și nu ca pe un privilegiu, ajungem de fapt la asigurarea respectului față de acest principiu constituțional.

Este adevărat, în același timp, că inexistența unei autorități în acest domeniu a îngreunat și mai mult activitatea Secretariatului general al Guvernului, iar Departamentul pentru relații interetnice s-a arătat ineficient și incapabil a asigura legătura necesară în cadrul legal existent între Consiliul pentru Minoritățile Naționale, Guvernul României, organizațiile neguvernamentale din domeniu, organele și organismele internaționale.

De curând, Comisia de la Veneția, prin reprezentanți de seamă ai acesteia, și-au manifestat îngrijorarea asupra faptului că nici până în prezent Legea privind statutul minorităților naționale nu a fost adoptată, aceasta asigurând, printre altele, o mai bună colaborare și ajutorare între organizații ale acelorași minorități care să-și poată desfășura activitatea în colaborare cu reprezentanții legitimi ai acestora.

Să nu uităm însă că în România s-a creat cadrul legal de încredere între populația majoritară și minoritară și principiul trebuie sprijinit și pe viitor.

Vă mulțumesc.