Carmen Axenie

Mulțumesc, doamnă președinte. Stimați colegi,

Declarația politică se intitulează „Ne va găsi 9 mai uimiți în diversitate?”

Peste patru zile subiectul Uniunea Europeană va ajunge, ca în fiecare 9 mai, pe buzele multora dintre noi.

Cu siguranță în dezbaterile din anul acesta vom avea tonuri mai grave, afectate vădit de criza care a venit din lumea virtuală și nu mai pleacă din cea reală, precum și de cea mai nouă amenințare ce survine odată cu globalizarea gripei porcine. Constatăm fiecare ușor că Europa de acum nu mai seamănă deloc cu personajul sclipitor din povestea ei de succes. Cu atât mai puțin ar trebui să ne-o imaginăm în stare de ode aduse bucuriei. Nerezonând cu propriul imn, o vedem detașată și de propria-i deviză. Europa a mizat mult pe o „economie sustenabilă” și iat-o acum sprijinindu-se neputincioasă în cârjele FMI și ale Băncii Mondiale. Europa s-a imaginat „societatea bazată pe cunoaștere” și iat-o acum o aglomerație de popoare, năucită și bulversată.

De aceea, dacă în locul devizei „Uniți în diversitate”, vom spune „Uimiți în diversitate” oare vom greși? Mai mult, însăși ideea de unire stă sub semnul întrebării. Și nu o spun doar eu aici, ne-a arătat-o chiar Europa. Ca președinte al Convenției pentru Viitorul Europei, fostul președinte francez Valéry Giscard d’Estaing a propus schimbarea numelui Uniunii Europene în Europa Unită, dar această moțiune nu a fost aprobată.

Stimați colegi,

Dacă până mai ieri Europa reprezenta un subiect de promovat alegerile pentru orice politician, acum a devenit unul care va face diferența în dialogul cu nevoile urgente ale alegătorilor. Scopul intervenției mele, după cum observați, este de natură publică. Va trebui ca fiecare dintre noi să se elucideze mai întâi pe sine cu privire la posibilitățile Europei de astăzi. Altfel, vom deveni cu toții niște personaje tragicomice.

Închid cu o exemplificare a celor menționate. Un celebru explorator al polilor pământului își propune într-o zi să meargă înspre nord un număr de kilometri. Își verifică busola și pornește cu toată viteza saniei sale spre destinație. Când se oprește, verificând coordonatele, observă cu stupoare că se află cu treizeci de kilometri mai la sud de punctul din care pornise. Cum au fost cu putință acestea? Simplu. Exploratorul nostru călătorea înspre nord pe un mare ghețar plutitor care mergea spre sud. Așadar, Europa, încotro?! Vă mulțumesc pentru atenție.