Neviser Zaharcu

Mulțumesc, doamnă președinte. Stimați colegi, Doamnelor și domnilor deputați,

„Să contribuim la schimbarea percepției românilor față de noi înșine”.

Ieri a început marele și sfântul post al Paștelui, un bun prilej pentru fiecare dintre noi la reflecție, la analiză, la moderație, toleranță și realism, la curățire sufletească și trupească, la civism, bună înțelegere, dărnicie și normalitate! Și, nu în ultimul rând, un moment oportun pentru responsabilitate socială, politică și familială. Responsabilitate și responsabilizare!

În zilele noastre este extrem de greu să mai găsim știri pozitive pe micile ecrane și în mass-media. Nu pentru că ele nu ar exista, nu pentru că românii sunt cei mai răi europeni, așa cum eronat și urât vorbesc englezii despre noi, nu pentru că tinerii nu ar avea modele de urmat, oameni care au reușit prin munca și puterile lor să răzbată în viață. Nu, nu, nu! Ci pentru că majoritatea covârșitoare a mass-mediei autohtone se zbate să supraviețuiască și, pe fondul greutăților întâmpinate, livrează în proporție uriașă pâine și circ. Și, har Domnului, subiecte de pâine și circ există toată ziua, cu duiumul!

Am avut parte de 10 ani de controverse, ură, învrăjbire, dușmănii transpartinice și între diferite categorii sociale, cele mai multe artificiale. Am zis, în noiembrie anul trecut, că a dat Domnul să scăpăm definitiv de rele. Dar, precum vedem, malaxorul cotidian ne aduce în prim-plan doar informații de cancan, fie el politic, social sau cultural, iar dacă știrile nu se pretează calapodului de tabloid, ne străduim și reușim să le transformăm. Oare chiar asta își doresc românii? Pare greu de crezut, dar cam așa este. În puzderia de informații legate de zăngănitul cătușelor, de cercetări, arestări preventive, în închisori sau la domiciliu, denunțuri și denunțări, prietenii sfărâmate pentru bani, corupție generalizată, răfuieli, devalizări etc., etc., o știre pozitivă, strecurată nu știu cum între atâtea rele, mi-a atras atenția. Informația ne spune că 14 tineri din Iași au renunțat la locurile lor de muncă pentru a bate România la pas și a-i descoperi frumusețile, minunățiile locurilor, dar și oamenii speciali ai fiecărei localități, despre care, evident, nimeni nu știe, poate doar vecinii și rudele.

Cei 14 tineri temerari din grupul „Zigzag prin România” au început vara trecută să străbată țara în lung și-n lat și vor continua călătoria încă patru ani pentru a ne prezenta, la finalul ei, o altă față a minunatei noastre țări și a oamenilor ei. Mi se pare extraordinară ideea și cred că statul român ar trebui să încerce să se implice în realizarea demersului nobil al acestor tineri entuziaști.

Ceea ce este cu totul special în acest proiect este faptul că tinerii moldoveni ascultă poveștile oamenilor din ținuturile prin care trec. Cred că, pe lângă multe altele, de așa ceva au nevoie românii: să fie ascultați, să aibă șansa de a-și spune păsurile, să se poată bucura și întrista deopotrivă împreună cu alți semeni ai lor, cărora le pasă dezinteresat.