Constantin Chirilă

Mulțumesc, doamnă președinte. Stimați colegi,

Nu i-am dat un titlu, dar dacă ar fi să-l inventez acum l-aș stabili: „Stopați orice cale de a mai lăsa loc pentru furturi!”

Situația economică a României, în cursul acestui an, este una care naște multe întrebări și îngrijorări. Previziunile nu sunt pozitive, iar Legea bugetului a arătat cât este de greu să faci atât de multe lucruri necesare cu atât de puțini bani.

Doresc să vă aduc în atenție un subiect strâns legat de buget, acela al achizițiilor publice. Consider că trebuie să ne preocupăm nu doar de modul în care distribuim resurse financiare, ci și de cel în care acești bani sunt cheltuiți. Este evident că dacă lăsăm o breșă importantă în modul de gestionare și cheltuire a resurselor financiare, orice efort de a oferi cetățenilor condiții mai bune de viață este sortit eșecului.

În acest sens, este absolut vital să revizuim modul de funcționare și legislația sistemului de achiziții publice din România. Statisticile sunt îngrijorătoare și sunt de natură a ne arăta dimensiunile unui sistem în care banii se scurg în buzunarele unor anumite cercuri de interese.

Sistemul electronic de achiziții publice a derulat, în anul 2008, doar 2% din valoarea achizițiilor publice totale din România, și asta în ciuda obligației autorităților locale și centrale de a mări cota de tranzacționare la 20%.

Consider că este clar pentru toți românii că sunt numeroși bogați din topul de specialitate care au făcut averi cu banii statului. Până la a constata cât de legal sau de puțin legal a fost, prima noastră grijă trebuie să fie aceea de a stopa orice cale de a mai lăsa loc pentru furturi. Pe ultima sută de metri, guvernarea Tăriceanu a redus perioadele de afișare a anunțurilor de licitație, generând posibilitatea de a se scoate rapid achiziții din sistemul electronic, în beneficiul unei anumite clientele, care a putut obține contracte în mod netransparent.

Dacă 2% din suma tranzacționată prin sistemul electronic reprezintă 303,22 milioane de euro, atunci totalul achizițiilor publice din România în 2008 a fost de peste 15 miliarde de euro. Această cifră este lămuritoare pentru ceea ce se poate întâmpla în spatele ușilor închise ale autorităților decise să evite un sistem transparent de achiziții.

Doamnelor și domnilor,

Consider că trebuie făcut un audit eficient al sistemului de achiziții, care să ne dea o evaluare clară a mecanismului, astfel încât să identificăm măsuri pentru stoparea cheltuirii banilor publici în interese obscure. Degeaba ne întrebăm cu toții de ce nu beneficiem de infrastructură și servicii publice mai bune, câtă vreme nu monitorizăm atent cum sunt cheltuiți banii publici.

Vă mulțumesc.