Viorel Ștefan

Mulțumesc, doamnă președinte. Stimați colegi,

Vă rog să observați că, aici, amendamentul meu privește o chestiune despre care se discută de ani de zile. O chestiune care a fost preluată în programul Guvernului de combatere a crizei și raportată ca un mare succes: neimpozitarea profitului reinvestit începând cu trimestrul IV al anului trecut.

Din discuțiile avute la comisie, din evaluarea făcută acolo, noi am constatat că așa cum este reglementată acum această facilitate, ea, de fapt, nu funcționează. Deci s-a dorit doar să raportăm în fața alegătorilor că am făcut ceva pentru a combate criza și, în realitate, de a doua zi, s-a declanșat toată forța birocratică a Guvernului Boc, ca să blocheze, știu eu, vreo încercare, vreun demers cât de timid, care să facă ca această facilitate să-și atingă și scopul. De aceea, pentru trimestrul IV anul trecut, rata de succes e undeva la 5% față de cât se spunea în expunerea de motive că va fi impactul pe bugetul de stat.

Deci este foarte clar că ne aflăm în fața unei situații când măsura privind neimpozitarea profitului reinvestit, așa cum este reglementată prin programul Guvernului Boc de combatere a crizei și cum este implementată de către administrația fiscală în România, nu produce efecte.

Și atunci, eu am venit aici să propun o alternativă care ar putea să producă efecte. Și eu propun, pe un text care este elaborat, îl găsiți acolo dacă vreți să-l analizați, să-l criticați, vă stau la dispoziție – la comisie a fost analizat, criticat din toate punctele de vedere –, care să introducă ideea de amortizare fiscală accelerată cu amortizarea integrală a valorii fiscale a activului pus în funcțiune în doi ani de zile. Deci, astăzi, pe legislația românească, se poate amortiza 50% din valoarea fiscală în anul punerii în funcțiune.

Eu vă propun ca cealaltă parte de 50% să fie amortizată în anul doi după punerea în funcțiune. Deci, în doi ani de zile, activul se amortizează integral. Ce înseamnă acest lucru? Înseamnă că statul vine alături de întreprinzător, ca un partener bun ce se declară a fi și dornic de a scoate țara din criza economică și spune: „Domnule, eu doi ani de zile renunț la impozitul pe care tu ar trebui să mi-l dai mie pentru profitul realizat aferent valorii acestei investiții de 16% din valoarea activului respectiv, urmând ca tu să vii cu diferența...”, că și întreprinzătorul vine cu diferența de bani, nu se face investiția numai din banii statului, de 84%, sau dacă, știu eu, sunt cârcotași care vor să introducă în calcul și impozitul pe dividende, accept 30% cu 70%, 30% statul, 70% întreprinzătorul dar, începând cu anul trei, împreună vor culege roadele acestui efort pe care îl fac în parteneriat întreprinzătorul și statul în următoarele proporții: statul 30%, întreprinzătorul 70% din valoare.

Mi se pare o formulă corectă, n-am inventat-o noi, mai sunt țări în Europa care, în contextul crizei economice, au apelat la această măsură.