Adrian Năstase

Putem, în schimb, să discutăm despre celelalte chestiuni.

În primul rând, în legătură cu ceea ce înseamnă o criză profundă, și suntem cu toții de acord că nu este vorba doar de o criză economică mondială, este vorba și de o criză socială și politică internă în România. Altfel nu am fi aici, dacă nu am recunoaște explicit sau implicit aceste lucruri. O criză de această natură are nevoie de niște soluții, și, în mod evident, soluții politice.

Eu nu cred că domnul prim-ministru a înțeles solicitarea noastră. Noi când am cerut, noi am cerut demiterea ministrului de interne, nu a ministrului de externe, pentru ce s-a întâmplat în Piața Universității. Poate că a fost o inabilitate din partea noastră de a nu fi explicat suficient de clar aceste lucruri, dar eu nu cred că schimbarea ministrului de externe este un răspuns, răspunsul adecvat pentru a soluționa o criză politică atât de amplă. Și, de aceea, noi am venit în Parlament cu o anumită convingere și cu o anumită speranță.

Pe de o parte, cu dreptul nostru de a cere alegeri anticipate, dar și cu speranța că va exista o responsabilitate din partea actualei puteri de a accepta alegerile anticipate tocmai ca supapă și pentru a împiedica o eventuală extindere a ceea ce ar putea să fie o explozie socială.

Este nevoie de un răspuns serios, solid. Nu este vorba, până la urmă, de o chestiune politicianistă. S-au dat exemple legate de ceea ce s-a întâmplat și în România în alte situații. Pe mine m-a mirat faptul că domnul Stolojan era împotriva unei formule de guvern condus de un tehnocrat, în condițiile în care, în 1991, chiar dânsul a fost chemat, în calitate de tehnocrat, să conducă un astfel de guvern, tocmai pentru a organiza alegerile care urmau.

Există, deci, și o anumită experiență, bună, rea, în cei 22 de ani care au trecut de la Revoluție, există experiență în alte țări.

Din acest motiv, eu cred în continuare că problema esențială în această întâlnire era și este până la sfârșitul ei ca domnul prim-ministru să spună dacă există sau nu o problemă reală, pentru că dacă nu există, atunci mergem liniștiți înapoi și vedem ce se întâmplă după aceea în stradă, mergem cu colegii, mergem pe stradă sau acasă, dar dacă este o problemă serioasă, atunci e nevoie de un răspuns responsabil, și nu acest răspuns, care evident că va fi luat în derizoriu de către cei care sunt în stradă – schimbarea