Nicolae Neagu

Mulțumesc, domnule Iordache.

Nu putem susține această inițiativă legislativă din trei motive.

Un motiv ni s-a adus înainte de către colegul meu.

Și totuși, domnule președinte de ședință, ar fi trebuit să intrăm, să votăm în plen modificarea ordinii de zi, chiar dacă ea a avut acceptul în Biroul permanent și, să spunem, și al liderilor de grup; a fost anunțată de ieri.

Al doilea motiv vine din ceea ce, contrar celor afirmate de domnul Vosganian, eu spun că totuși nu s-a discutat extrem de aplicat, nu doar pe această lege, ci și pe celelalte două care vin de la colegul nostru Daniel Zamfir, pe care eu îl salut și-l respect. Deci ar fi trebuit totuși să avem mai multe date,

mult mai multe date, și nu într-o viteză maximă, ieri, să închidem acest subiect, ca și când cineva l-ar fi negociat pentru ceva ce ar urma nu astăzi, ci mâine sau poate de anul viitor.

Credem că modalitatea aceasta de abordare nu este extrem de bună și nici pragmatică pentru ceea ce va fi cu aceste proiecte de lege.

Și, acum, revenind la acest proiect de lege. A interveni, indiferent cum, într-o formă mercurială, într-o zonă finanțabilă nu este un lucru care ar trebui să se producă pentru România de astăzi.

Și vă spun de ce. Eu nu discut numai de faptul că avem acces din ce în ce mai puțin – persoane juridice, adică firme, și persoane fizice – la sistemul de creditare bancar. Eu spun că avem o dublă măsură. În principiu, noi încercăm aici să gestionăm ceea ce înseamnă veniturile și cheltuiala statului român pentru ceva. Pentru că facem buget al statului român nu pentru noi și pentru partea bugetară, ci pentru România și români.

Și, atunci, noi observăm altceva. Noi observăm că, în principiu, nu colectăm ceea ce ar trebui să colectăm, că ne împrumutăm de fiecare dată și facem trageri, obținând ceea ce trebuie să obținem de la o masă lichidă în piață, adică bănci, dar venim, în același timp, să încercăm să le redisciplinăm, încât să sune bine față de populație, sau, și mai mult, acolo unde lăsăm o marjă, cum sunt FNI-urile, să-și rezolve o problemă de reglementare, prin cerere din ofertă, prin piață, să mai introducem o formulă mercurială. Nu este chiar corect, ținând cont că sustenabilitatea noastră vine din sistemul bancar. Cred că ar trebui să fim mult mai prudenți în momentul în care începem discuții, în această formă sau alta, în care să restricționăm sau să găsim formulă de restricționare a creditelor bancare, cu atât mai mult cu cât se pare că unul din motivele pentru care nu pornim proiecția bugetului de stat pe 2019 este că nu știm cum îl închidem pe cel din 2018, că nu obținem veniturile scontate la vistieria statului și vom apela în continuare și în continuare la creditări.

Și mai cred ceva, și mai credem ceva: că nu întâmplător ieri, pe repede-nainte, am dat drumul la această legislație, atât timp cât tocmai Ministerul de Finanțe al României ne spune că intenționează să introducă o taxă pe lăcomie. Cred că este un pic aberant, un pic prea mult și nu ne aduce servicii în acest moment. Să știți că dezvoltarea României în continuare depinde extrem de mult nu numai de seriozitatea noastră, ci și de sistemul bancar existent în România, chiar dacă, am putea spune, este dependent, la rândul lui, de băncile-mamă, de o situație general creată în piața financiară mondială.