Ștefan Baban

Mulțumesc, domnule președinte. Am venit la microfon! Domnule președinte, Doamnelor și domnilor deputați, „Atenție... la renta viageră!”

Comisia Europeană va obliga România să oprească aplicarea rentei viagere în agricultură începând cu 1 ianuarie 2010, deoarece temerile specialiștilor europeni se referă în special la faptul ca această lege să nu prindă atât de bine în România și să se ajungă ca, la un moment dat, să fie plătite ca rentă viageră peste un miliard de euro, și asta deoarece țara noastră deține, prin cele 15 milioane hectare de teren agricol, peste 12,6% din suprafața arabilă a țărilor Uniunii Europene și aproape 23% din suprafața arabilă a țărilor central și est-europene.

În acest moment, statul român plătește rente viagere în baza a peste 60.000 de dosare, ce însumează o suprafață de 250.000 hectare.

Cum pentru un hectar de teren arendat statul plătește o sumă de 50 de euro, atunci rezultă că suma acordată românilor care au ales să-și arendeze terenurile este de circa 12,5 milioane de euro. Și asta numai pentru terenurile arendate. Dacă luăm în calcul și banii alocați pentru suprafețele vândute, ajungem la suma pe care Comisia Europeană o vehiculează (circa 614,25 milioane euro) și care alimentează temerile oficialităților de la Bruxelles, cum că foarte mulți bani vor fi transferați către țara noastră sub forma ajutorului de stat.

Chiar dacă specialiștii români au dat asigurări, asigurări bazate pe cifre și simulări, că renta viageră în România nu va atinge proporțiile apocaliptice menționate de specialiștii Uniunii Europene, problema rentei viagere în România

rămâne una destul de spinoasă, având în vedere că tot mai mulți proprietari de terenuri preferă să renunțe la terenurile agricole, stimulați fiind de acești bani, deoarece sunt perfect conștienți că nu pot face agricultură performantă cu uneltele agricole de care dispun și cu forța de muncă îmbătrânită. Iar variantele de rezolvare a acestei probleme nu sunt prea multe: una ar fi renunțarea la ea sau continuarea ei, dar într-o altă formă, care să stimuleze într-adevăr agricultura autohtonă și care să o facă să devină competitivă cu agricultura din țările membre ale Uniunii Europene, având în vedere suprafața agricolă de care dispune țara noastră.

Dar, pentru toate acestea, cei ce vor coordona și îndruma agricultura românească în următorii ani vor trebui să se ocupe îndeaproape de acest sector în tot timpul anului/anilor, și nu doar în momentele în care suntem amenințați cu activarea clauzei de salvgardare pentru agricultură, pentru că dispunem de o bogăție fantastică, pe care nu știm să o prezentăm și să o folosim și, ca urmare, în loc să fim mari producători agricoli și, implicit, mari exportatori de produse agricole, suntem mari importatori, plătind bani grei pentru ceea ce lăsăm în paragină sau lăsăm să se distrugă de la sine.

Vă mulțumesc pentru atenție.