Gheorghe David

Mulțumesc, domnule președinte.

Apreciez declarația domnului coleg, și tot despre națiune, unitate, umanitate și solidaritate am să prezint și eu în declarația mea de astăzi, intitulată „Situația demografică a României – realități și perspective”.

În primul rând, am să prezint câteva dintre realitățile privind populația României: o populație aflată în al nouăsprezecelea an de scădere numerică atât prin componenta naturală – nașteri/decese –, cât și prin migrație

externă; accentuarea procesului de îmbătrânire demografică, cu toate consecințele sale demografice și, mai ales, socioeconomice; acumularea unui imens potențial distructiv rezultat din stabilizarea natalității la un nivel scăzut.

Între anii 1990 și 2006 România a pierdut 1,5 milioane de locuitori, adică aproximativ 6,5% din populație.

În context european, România se situează în plutonul codaș la rata natalității și fertilității totale, ca și a speranței de viață la naștere, dar în cel fruntaș la rata mortalității generale și a celei infantile, fiind depășită la creșterea negativă a populației doar de Ucraina, Țările Baltice, Bulgaria, Rusia și Republica Moldova.

În al doilea rând, despre perspective până în 2050, în varianta unui scenariu mediu, nici optimist, nici pesimist, putem aprecia scăderea populației la aproximativ 16 milioane, dintre care persoanele peste 60 de ani vor reprezenta aproape 6,5 milioane, adică 40% din populație, și faptul că peste jumătate din populație se va afla într-o situație de dependență economică.

Astfel, avem de-a face cu un adevărat derapaj demografic.

Cel mai important specialist român în demografie, profesorul universitar Vasile Ghețău, afirmă: „Situația demografică a României a atins un grad de complexitate și de pericol atât de mare, încât intervenția este singura alternativă care poate fi luată în considerare. Responsabilitatea clasei politice, a celor care răspund într-un fel sau altul de destinele țării, este enormă.”

Ce este de făcut?

Atâta timp cât se va menține diferența de standard de viață dintre România și celelalte țări din Uniunea Europeană, migrația externă va continua și nu sunt motive credibile de redresare.

Chiar în condițiile unei creșteri a speranței de viață, nu se poate conta nici pe reducerea numărului de decese.

Singura componentă care ar putea reduce declinul demografic este redresarea natalității. Declinul ar putea fi stopat doar în a doua jumătate a acestui secol și numai dacă natalitatea ar crește rapid și ferm.

România nu mai poate aștepta nicio clipă, o nouă strategie națională în domeniul populației este o prioritate stringentă. Ea poate fi doar rezultatul inițiativei clasei politice, cu aportul esențial al specialiștilor, cu susținerea Bisericii, școlii, mass-media, societății civile, sindicatelor, ONG-urilor, și elaborată cu largă consultare directă a opiniei publice.