Tamara Dorina Ciofu

Mulțumesc, domnule președinte. Bună dimineața, dragi colegi!

Declarația mea politică se numește „Reglementarea legislației în domeniul îngrijirii copilului la domiciliu, pe timpul zilei”.

Aș dori să atrag atenția asupra unui fenomen care se petrece de câțiva ani buni în România și care are un impact semnificativ asupra condițiilor în care sunt crescuți și educați copiii în primii ani de viață. Mă refer la numărul insuficient de locuri în creșe și grădinițe, la care se adaugă lipsa serviciilor complementare de îngrijire și de supraveghere a copiilor la domiciliu pe timpul zilei de către personal calificat în ocupația de babysitter sau bonă.

În România, numărul insuficient de locuri în creșe și grădinițe, corelat cu nevoia în creștere a părinților de a se întoarce la muncă, determină un număr important de familii să apeleze la serviciile de babysitting, intermediate de agențiile de plasare, sau să contracteze direct persoane care își oferă serviciile prin anunțuri în presă. În ambele situații, odată cu finalizarea procesului de recrutare, bona sau babysitterul care ajunge în familie, în majoritatea cazurilor, nu are contract de muncă înregistrat la instituțiile competente. În acest fel, se perpetuează munca la negru, cu toate consecințele legale, financiare și sociale ce derivă din acest fenomen, respectiv: bugetul de stat este păgubit prin neplata taxelor, bonele sunt private de șansa de a beneficia de drepturile legale aferente unui contract de muncă, copiii îngrijiți de bone sau babysitteri necalificați sunt expuși unor pericole neasumate de către bone sau babysitteri printr-un contract legal.

Familiile cu venituri mici, care nu mai găsesc locuri în creșele sau grădinițele de stat, nu își pot permite angajarea unei bone sau babysitter în condițiile în care salariul unei bone, practicat pe piața de profil, variază între 700 și 3.000 lei/lună pentru un program full-time, în funcție de localitatea unde se află domiciliul familiei.

Avem astfel situații, cum sunt cele din județul Botoșani, unde datele centralizate de reprezentanții Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului arată că peste 2.000 de copii botoșăneni au părinți plecați la muncă în străinătate. În multe localități, asistenții sociali nu reușesc să facă față numărului tot mai mare de copii lăsați în grija unor rude sau uneori chiar a vecinilor de către părinții care caută un viitor mai bun în afara țării. Astfel, deși zona Botoșani are o rată a sărăciei foarte ridicată, problemele copiilor nu sunt cauzate în principal de sărăcie, ci de restrângerea pieței muncii și de nivelul ridicat al migrației pentru muncă în străinătate. Plecarea la muncă în străinătate este singura alternativă posibilă, prin care numeroși copii sunt lăsați fără supraveghere părintească.

La nivelul țării, numărul copiilor ai căror părinți sunt plecați la muncă în străinătate este de 84.312, dintre care 22.496 au rămas în îngrijirea rudelor până la gradul IV, fără măsură de protecție.