Victor Cristea

## Mulțumesc, domnule președinte. Bună dimineața!

## Stimați colegi,

Am înțeles că fraudarea este la modă, vânzările sunt la modă, așa că mi-am intitulat declarația mea politică „Învățământul românesc nu este de vânzare!”.

Situația învățământului românesc, rezultatele obținute la examene arată că școala românească trăiește o dramă. Este rezultatul reformei Funeriu, o reformă care nu s-a dovedit a fi una reală, ci un proiect de supraviețuire politică, fără viziune, lipsit de simțul răspunderii față de societate.

Legea s-a dovedit a fi, pentru ministrul în funcție, o armă de luptă în scopuri politice, și nu o lege care să întâmpine nevoile reale ale copiilor și profesorilor.

Șansa revenirii este una singură: educația. Educația este formula viitorului și presupune un învățământ elitist. Elitele trebuie apreciate pentru că elita adevărată este, prin definiție, „slujitoare”. Cum au fost apreciați profesorii și elevii premiați la concursurile internaționale? Cu câțiva galbeni. În timp ce torționarii, care au îngropat elitele culturii românești, s-au bucurat sau se mai bucură încă de o substanțială recompensă, pentru a nu-i mai aminti pe numiții politici din instituțiile, companiile și agențiile statului, care au salarii foarte mari, invers proporționale cu performanțele companiilor la conducerea cărora se află.

Actele de injustiție socială, motivarea profesorilor pentru calitatea învățământului, racordarea învățământului la piața muncii, fraudarea examenelor, toate acestea sunt motive de reflecție privind viitorul învățământului. Să nu ne mai jucăm de-a școala! Să nu mai începem în fiecare an o reformă a învățământului! Să nu mai bulversăm școala românească, o școală cu o tradiție lăudabilă, cu tot felul de inițiative nesustenabile, exemple perfecte de formă fără fond!

O astfel de inițiativă se dovedește a fi transferul unor clase de elevi din învățământul gimnazial, respectiv clasa a V-a, la liceu. În acest transfer nu se ține cont de psihologia copiilor de gimnaziu, care își vor desfășura activitatea în mijlocul elevilor de clasa a XI-a și a XII-a. Pe de altă parte, trebuie recunoscută și diferența de abordare a procesului de predare–învățare–evaluare, o diferență întru totul justificată, între profesorii de gimnaziu și cei de liceu. Asistăm, în mod incontestabil, la discreditarea și discriminarea elevilor și profesorilor din învățământul gimnazial, precum și la o depopulare a școlii generale. Despre ce egalitate de șanse vorbim?

O altă inițiativă, oarecum pripită, a fost introducerea în învățământ a programului „Școală după școală”. Poate România să susțină, din punct de vedere financiar, logistic, derularea acestui program, de altfel cât se poate de bine-venit pentru însănătoșirea învățământului, dar foarte costisitor? Programul trebuie derulat în diferite localități din țară, în mod experimental, și ulterior legiferat. Cum se bucură în prezent elevii navetiști de acest program, în timp ce la această oră nu sunt manuale pentru clasa pregătitoare și clasa I? Însă se vehiculează cu tărie ideea manualelor electronice.