Gabriela Crețu

Mulțumesc, domnule președinte. Bună dimineața, stimați colegi!

Declarația mea de astăzi se numește „Statul SA nu există în știința politică”.

Fac această declarație la îndemnul unor prieteni din Senat, care mi-au atras atenția că adevărul are obiceiul să iasă ca uleiul la suprafață doar dacă se obosește careva să-l formuleze.

Politica este, prin definiție, locul compromisului. Butada circulă și este adevărată, doar că există compromisuri care construiesc și compromisuri care compromit, iar unele ne pot compromite definitiv. Am mai spus-o. Este nevoie de cunoaștere ca să știi unde este limita și de caracter ca să spui: de aici încolo nu se trece.

În această Cameră a Parlamentului, compromisurile au o limită legală, Constituția, și una morală, care este facultativă, valorile fiecărui grup politic. Consider că s-au încălcat ambele limite săptămâna trecută, când s-a votat un raport în care scria că nu există bază juridică pentru ca poporul să fie consultat prin referendum atunci când se iau decizii legate de resurse.

Art. 2 din Constituția României spune:

„(1) Suveranitatea națională aparține poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice și corecte, precum și prin referendum.

(2) Niciun grup și nicio persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu.”

Acest articol spune clar cine este decidentul de ultimă instanță și ne reamintește că există două forme de democrație: democrația reprezentativă, pe care cu onoare ar trebui să o reprezentăm noi, Parlamentul, și democrația participativă, în care fiecare cetățean se implică direct în adoptarea deciziilor care îl privesc, inclusiv prin referendum. Cele două forme nu se opun, ci se completează. De multe ori, este de dorit ca Parlamentul să împartă responsabilitatea unor decizii majore cu cetățenii.

Ideea de referendum a mai fost respinsă și la noi, și în politica europeană. De obicei, infantilizarea poporului este justificarea pentru a nu-l consulta. Se afirmă că poporul este nepregătit, că nu înțelege, că este manipulat sau manipulabil de interese care-i sunt chiar lui contrare etc. Cel mai adesea, totuși, se susține că este suficientă consultarea Parlamentului, ca reprezentant legitim al poporului, consultare mai avizată și mai ieftină, se zice uneori.

Argumentul că statul poate dispune, în mod arbitrar, de proprietatea publică pentru că nu are bază constituțională să întrebe poporul este nou. Dacă-i lasă pe unii textul Constituției să înțeleagă asta, să-l clarificăm! Este chiar momentul potrivit.

Nu este argument deloc afirmația că statul este subiect de drept, iar poporul nu, este doar o mare dovadă de necunoaștere sau o mare scăpare.

Statul nu este o firmă. „Statul SA” n-a fost înființat încă. El este un concept politic, nu juridic. Dacă ar fi subiect de drept, i-ar găsi teroriștii sediul și l-ar arunca în aer.