Emil Marius Pașcan

Mulțumesc, domnule președinte. Bună ziua, distinși colegi!

Declarația mea politică se intitulează „Zilnic mințiți, economic secătuiți”.

Constatăm zi de zi că guvernarea, prin ordonanțe de urgență – câteva zeci pe zi – și mai apoi validarea accelerată a acestora prin mașina de vot a USL din Parlamentul României... reprezintă doar tertipuri subsumate ipocriziei, mascând, de fapt, graba disperată și lipsa de soluții viabile pentru economie din partea Guvernului Ponta. Timpul nu iartă, iar inexistența unei strategii responsabile și a unei viziuni coerente, pe fondul diminuării investițiilor naționale cu 60%, comparativ cu aceeași perioadă a anului trecut, reprezintă un barometru cât se poate de elocvent al neputinței.

Guvernanții au promis bani și soluții economice, dar nu le au la îndemână pe niciunele, iar promisiunile sunt scadente, odată cu răbdarea, și șubrezesc irepresibil încrederea publică.

Constatând, la nivel național, un volum mare al arieratelor înregistrate de unitățile sau subdiviziunile administrativ-teritoriale, inclusiv la instituțiile publice finanțate parțial sau integral din bugetul de stat, față de furnizorii de bunuri, servicii și lucrări, Guvernul încearcă să le închidă gura permițându-le să se împrumute în limita a 800 de milioane de lei.

O bună parte a acestor sume reprezintă însă cofinanțări ale unor proiecte din bugetul de stat, dar Executivul nu are cum să le onoreze. O altă semnificativă parte sunt lucrări contractate fără acoperire bugetară, cu caracter exclusiv electoral, dar cei de la putere se fac că nu-i văd pe colegii lor aflați în culpă.

Legea promulgată în acest sens are ca obiect diminuarea cu 85% a volumului arieratelor înregistrate la 31 ianuarie 2013, prin împrumuturi din vărsăminte provenite din privatizare de la Ministerul Finanțelor Publice, dar nu e, de fapt, nimic altceva decât o rostogolire a unor datorii de la bugetul de stat către bugetele locale. E doar o chestiune de timp până când se vor prinde primarii și consiliile locale că au fost doar amăgiți și trași pe sfoară.

Cu o la fel de mare nonșalanță, guvernanții au pasat și alte datorii cumulate ale Societății Române de Televiziune,

care au ajuns, la sfârșitul anului 2011, la suma de aproape 233 de milioane de euro plus cele nepublicate, din 2012, și penalitățile aferente.

Să transferi Parlamentului Românei responsabilitatea privind reeșalonarea acestor incredibile datorii, fără a identifica vreun vinovat sau vreo vinovăție în privința gravelor greșeli de management și a risipei, ține de culpabile interese sau de dezinteres în chivernisirea resurselor bugetare.

Probabil, tolerarea acestor datorii și tăcerea suspectă instituită în privința lor reprezintă prețul înregimentării televiziunii publice la cheremul intereselor puterii politice, astfel încât ne așteptăm ca de acum odele și osanalele canalului public de televiziune să-și preaslăvească binefăcătorii, aflați vremelnic la cârma României.