Ștefan Baban

Mulțumesc, domnule președinte, că m-ați găsit și pe mine pe listă.

Interpelarea este adresată domnului ministru Paul Păcuraru, ministrul muncii, familiei și egalității de șanse, și în aceeași măsură doamnei inspector general de stat al Inspecției Muncii, Mariana Basuc.

Stimulări diferite pentru activități similare.

În ʼ99 au fost aprobate o lege și o hotărâre de guvern care reglementau organizarea și funcționarea Inspecției Muncii, instituție centrală, cu atribuții de coordonare și control în domeniul relațiilor de muncă și al protecției muncii, care și-a început activitatea la 1.01.2000.

În aceste acte normative se specifică că această instituție, inclusiv personalul încadrat ca inspectori de muncă, care sunt și funcționari publici, beneficiind de drepturile și incompatibilitățile acestui statut, are atribuții de control, putând aplica sancțiuni începând de la avertisment și terminând cu amenzi destul de usturătoare, având în vedere că se pot cumula mai multe abateri față de lege.

Paradoxal însă, de cuantumul amenzilor total sau procentual nu beneficiază nici Inspecția Muncii și nici Ministerul Muncii, acestea fiind achitate și deci vărsate la Ministerul de Finanțe, minister care strânge toți banii din România, și de la populație, și de la agenții economici, și de la instituții publice, și beneficiază de un fond de stimulente pentru a-și stimula personalul, inclusiv cel din activitatea de control, dar și pentru a-și păstra funcționarii, fără multe persoane migratoare de la un loc de muncă la altul.

Arăt în continuare toate necazurile pe care le întâmpină, în general, acești inspectori și am să intru în subiect, domnule președinte.

Domnule ministru,

Doamna inspector general de stat,

Solicit răspunsurile dumneavoastră la următoarele întrebări:

1. De ce nu există nicio prevedere legală pentru ca pentru stimularea personalului Inspecției Muncii să fie alocat până la 25%, de exemplu, din cuantumul amenzilor încasate lunar? Sau, dacă există, de ce nu se aplică?