Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·26 martie 2013
Dezbatere proiect de lege · Trimis la votul final
Adrian George Scutaru
Discurs
Mulțumesc, domnule președinte.
Ca parlamentar liberal, vreau să vă spun, comisia a dezbătut o propunere, a dezbătut această problemă pornind de la o propunere de modificare gândită de specialiștii în MApN și care a fost însușită și de specialiștii celorlalte instituții.
În fiecare an au ieșit la pensie circa 25 de generali MApN, conform datelor puse la dispoziție de această instituție.
În 2011 au ieșit la pensie numai 9, iar în 2012 niciun general nu a ieșit din sistem.
În ciuda celor declarate de președintele Traian Băsescu, acest fapt nu are niciun substrat politic, ci unul mult mai prozaic. Mulți generali rămân în sistem cât pot de mult, în speranța că Guvernul actual va elimina interdicția impusă de Guvernul Boc, conform căreia ieșirea la pensie înainte de termen nu se mai face prin acordarea unor compensații financiare. Deci, pur și simplu, sunt mulți oameni care așteaptă cât pot de mult pe funcție să vadă dacă mai pot beneficia de vechile avantaje financiare pe care le-au avut alți colegi mai în vârstă și care au ieșit la pensie.
Varianta adoptată de Comisia pentru apărare, ordine publică și siguranță națională care prevede pentru generali, în funcție de grad, o vârstă clară de pensionare între 55 și 59 de ani apreciem că dă predictibilitate suplimentară carierei militare.
În același timp, și vreau să subliniez acest lucru, considerăm deosebit de importantă prevederea conform căreia pentru toate cadrele militare, și în această categorie intră și maiorul, și generalul, menținerea în activitate până la 60 de ani, după împlinirea vârstei standard de pensionare, se va face cu aprobarea anuală a conducătorului instituției. Și într-o asemenea situație vorbim nu doar despre ministrul apărării sau despre cel de interne, ci și despre șefii SRI, SIE, SPP sau STS, unii civili, alții militari. Și cred că atunci când am acceptat principiul controlului civil asupra instituțiilor de forță ale statului, la începutul anilor ʼ90, putem să acceptăm și evidența că un șef al unei asemenea instituții poate și trebuie să ia, conform legii, măsuri și în ceea ce privește managementul resurselor umane. Lucrul acesta cred că este evident oricui, chiar și unui „președinte-jucător” care consider că a încercat să inducă o stare de tensiune absolut nejustificată în sistem.
Vă mulțumesc.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.