Ioan Benga

Mulțumesc, domnule președinte. „Candela durerii s-a mutat de la București la Paris”.

La mai puțin de un an de la atentatul asupra redacției „Charlie Hebdo”, Parisul retrăiește coșmarul terorismului, de data aceasta într-un atac chiar mai sângeros. Au avut loc mai multe atacuri armate, despre care s-a spus, într-o primă fază, că ar fi fost aparent coordonate, eu îmi permit să spun, după o analiză a faptelor, că atentatele au avut parte de o coordonare specifică rețelelor teroriste: mai multe explozii în apropiere de Stade de France, unde se desfășura meciul amical Franța–Germania, o luare de ostatici într-o sală de spectacole, unde au fost uciși fără milă 82 de oameni, și Președintele Franței, François Hollande, evacuat de forțe de ordine disperate, plus o stare de urgență declanșată pe teritoriul Franței în urma acestei tragedii naționale halucinante.

Este scenariul groaznic transpus în realitate de două organizații teroriste care și-au dat mâna, ale căror victime nicio națiune nu ar dori să fie. Un lucru este cert. Spectacolul fanatismului, bazat pe o falsă motivație religioasă, se joacă de-acum pe scena Uniunii Europene. Vocea cu greutate a motorului european, cancelarul Germaniei, Angela Merkel, a făcut smerită doi pași înapoi. Europa își pune problema blocării granițelor în fața valurilor de migranți, necontenite. Mai mult, Franța, îndoliată, cere suspendarea Spațiului Schengen, în timp ce noi nici nu am simțit încă efectele acestuia.

În toată această nebunie care riscă să cuprindă bătrânul continent, e tot mai greu să nu cazi pradă unor stări confuze, de sorginte rasială, xenofobă, antisemită, pe un fond de panică generalizată. Și, totuși, autointitulații musulmani care au instaurat groaza în orașul socotit până mai ieri al îndrăgostiților, astăzi al împușcaților fără vină, sunt probabil fanatici ce au aderat la alte convingeri decât cele ale islamismului moderat, considerând că moartea izbăvește și că numai prin sacrificii vor fi mântuiți și eliberați.

Nu caut să-i înțeleg, nici nu o merită. Însă trebuie să facem distincția între islamism și islam, între comportamentul musulmanului, așa cum derivă din întreaga învățătură islamică, și fanatismul celor care invocă această religie doar prin raportarea la anumite versete din Coran.

Terorismul, fanatismul sau femeile total lipsite de drepturi sunt doar câteva dintre concepțiile greșite cu privire la islam ale persoanelor de altă religie.

O altă temă falsă este aceea a preeminenței jihadului ca ideologie a războiului sfânt. Deși parte importantă a islamului, doctrina jihadului nu are ca principal subiect războiul armat. Jihad se traduce prin efort, strădanie, luptă, iar conceptul în sine are două ramuri principale: jihadul mare, care privește devenirea individului în efortul său de a urma calea Domnului, și jihadul mic, specific primelor secole islamice, presupune răspândirea credinței prin orice mijloace, de la cuvânt la sabie.