Monitorul Oficial·Partea II·Senatul·22 septembrie 2008
other · respins
Niculae Mărășescu
Discurs
Mulțumesc, domnule președinte.
Chestiunea legată de punctul 2 din ordinea de zi este mai complexă și mai gravă decât ar părea la prima vedere.
Este vorba de schimbarea destinației bazelor sportive pe care Legea nr. 69/2000 o prevede expres că se poate face numai prin hotărâre de guvern și numai prin construirea altor baze în loc. Senatul trebuie să știe că din 2000 până astăzi nu există nicio hotărâre de guvern prin care să se accepte schimbarea destinației unei baze sportive.
În același timp, în ultimii ani dispar în fiecare săptămână baze sportive fără să se construiască nimic în loc. Pericolul este cu atât mai mare cu cât, așa cum toată lumea poate să constate, sportul a intrat în comă, bugetul scade, numărul de sportivi scade, numărul de antrenori a scăzut cu două treimi, rămânând o treime din numărul de 11.900 de antrenori, câți erau în anul 1990.
Toate aceste date sunt datele oficiale publicate de Agenția Națională pentru Sport și, sigur, totul pleacă de la bazele sportive.
Nu poți să faci selecție, nu poți să aduci tineri, nu poți să crești, nu poți să faci performanțe. Și iată și rezultatele olimpice care, la ultimele olimpiade, au scăzut din ce în ce mai mult. În 2012 probabil că o să ajungem numai să participăm, nu să mai și luăm medalii.
De aceea, ceea ce se cere aici, numai în paragraful doi, eu cred că nu este bine, pentru că trebuie, în primul rând, rediscutat articolul 79, pentru ca el să capete ceva concret.
Nu știu, nu am să dau soluții acum, pentru că nu este momentul, dar vreau să știți că numai în București în ultimii douăzeci de ani au dispărut 49 de stadioane și baze sportive și nu s-a construit un centimetru de bază sportivă.
Vreau să știți că o serie întreagă de întreprinderi – care au avut baze sportive și care și le-au căpătat – au desființat bazele sportive. Întreprinderea ICSIM, care și-a cumpărat drepturile litigioase, avea și 8 hectare de baze sportive. Au dispărut. Întreprinderea „Electroaparataj”, tot în București, avea două terenuri de fotbal. Au căpătat altă destinație. Acolo unde era baza sportivă din strada Buzești s-a făcut bloc în locul ei. Pot să continui să dau zeci de asemenea exemple.
De aceea, propun retrimiterea la Comisia pentru învățământ, știință, tineret și sport, să se rediscute în sensul de a se găsi o soluție. Probabil că soluția cea mai bună ar fi ca Agenția Națională pentru Sport să stabilească exact care sunt bazele de interes național și să le declare de interes național și de utilitate publică. Ar fi o primă măsură urgentă, pentru că, altfel, ceea ce v-am spus înainte rămâne valabil. Mulțumesc.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.