Dumitru Oprea

O pot prezenta ca pe o luptă între oameni-instituții. La început, a fost CECCAR-ul. Și, ulterior, un om-instituție a creat Camera Auditorilor Financiari.

Șeful CECCAR-ului – Dumnezeu să-l ierte! –, profesorul Toma, s-a dus în urmă cu aproape un an și CECCAR-ul era de capul lui, exact cum e în toată lumea un corp al unei profesii liberale. Deci Corpul Experților Contabili și al Contabililor Autorizați din România era total independent. Nu era sub control guvernamental, cum era Camera Auditorilor Financiari.

Mai există un om-instituție, care chiar este în Guvern, ce reglează Codul fiscal.

Chiar trebuie toți să fie controlați de Guvern și Consiliu, cum se numește în lege? Ce reprezintă Consiliul pentru Supravegherea în Interes Public a Profesiei Contabile? Cât interes public, dacă Guvernul exercită presiune pe aceste instituții independente?

Mie mi se pare că, printr-o astfel de formă, se pune pumnul în gură ultimei componente a unei profesii liberale total independente. Auditul statutar este o componentă nouă, care..., de la cazul „Enron” poate că ar trebui să învățăm. De la o firmă de genul acesta, totul s-a prăvălit.

De ce trebuie să intervină statul într-o astfel de luptă, între un auditor independent și o companie auditată? Efectele sunt și altele, mult mai dure.