Frunda György

## Mulțumesc, domnule președinte.

Cu prietenie, aș preciza ceea ce ați spus dumneavoastră, nu cred că exista o majoritate de peste 70%, exista o majoritate de două ori 34%, care este cu totul altceva.

Vorbind serios pe problema ordonanțelor de urgență ale Guvernului, care nu sunt nici admise și nici respinse de Senat, am o propunere, și vine în completarea unuia dintre distinșii senatori care a vorbit mai înainte. Cred că, atunci când o ordonanță a Guvernului nu trece, pentru că nu există voință politică și rezultatul votului este foarte echilibrat, oricare dintre grupurile parlamentare poate cere, și plenul poate decide, să trimitem proiectul respectiv înapoi la comisia de fond. Nu există niciun obstacol nici regulamentar, nici constituțional în acest sens, este o interpretare a regulamentului, este un drept _sui generis_ al plenului Senatului de a hotărî acest lucru.

Nicăieri nu ni se interzice, dacă suntem în termenul de adoptare – când suntem primă Cameră, când suntem Cameră decizională –, nu există nicio restricție să mergem înapoi la comisia de specialitate. În cadrul comisiei de specialitate fiecare membru are posibilitatea să ridice problemele de neconstituționalitate.

Domnul senator Urban are dreptate că este atributul Curții Constituționale să se pronunțe pe neconstituționalitatea legii adoptate, dar pe proiectele de lege trebuie să ne pronunțăm noi, senatorii, dacă există motive de neconstituționalitate, tocmai pentru a preveni procedura dezbaterii Curții Constituționale. Este mult mai eficient să mergem înapoi la comisii, să modificăm ordonanțele respective și să le adoptăm, decât să le ținem în această instabilitate legislativă, și totuși ordonanțele să-și producă efectul.

De aceea, și pentru a face un experiment pe speță, vă propun, în numele Grupului parlamentar al UDMR, să trimitem acest proiect de lege înapoi la comisia de specialitate și să încercăm o finalizare legislativă care să permită fie adoptarea, fie respingerea proiectului de lege respectiv.

Vă mulțumesc.