Moldovan Iosif

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Am intitulat declarația politică „Steagul secuiesc și politicianul român”.

Istoria steagurilor secuiești, începută acum o jumătate de an, a devenit în ultimele zile o temă favorită a politicienilor români, și nu numai.

Dați-mi voie să precizez totuși câteva fapte care să clarifice, sper, această problemă, cel puțin aparent să clarifice această problemă.

Din punct de vedere legal, pe ce se bazează steagul secuiesc? Se bazează pe Convenția-cadru din 1 februarie 1995 pentru protecția minorităților naționale, ratificată prin Legea nr. 33/1995, pornind de la principiile enunțate în preambul: „Protecția minorităților naționale este esențială pentru stabilitatea, securitatea democratică și pacea continentului”, considerând că o societate pluralistă și cu adevărat democratică trebuie nu numai să respecte identitatea etnică,

culturală, lingvistică și religioasă a fiecărei persoane aparținând unei minorități naționale, dar și, deopotrivă, să creeze condiții corespunzătoare care să le permită să-și exprime, să păstreze și să dezvolte această identitate.

Statuează la art. 5 angajamentul statelor semnatare să promoveze condițiile de natură să permită persoanelor aparținând minorităților naționale să-și mențină, să-și dezvolte cultura, precum și să-și păstreze elementele esențiale ale identității lor, respectiv religia, limba, tradițiile și patrimoniul lor cultural.

Constituția recunoaște la alin. (1) al art. 6 dreptul la identitate. „Statul recunoaște și garantează persoanelor aparținând minorităților naționale dreptul la păstrarea, la dezvoltarea și la exprimarea identității lor etnice, culturale, lingvistice și religioase.”

Din punctul de vedere al vieții de zi cu zi, putem spune că de la revoluție încoace n-a fost campanie electorală în care să nu se împrospăteze tema. Ciudat este faptul că, în perioada dintre campanii, tema nu mai prezintă interes nici pentru politicieni, nici pentru presă, pentru nimeni din spectrul politic. Tema e lăsată baltă, într-o moarte aparentă, până la o resuscitare dictată de urgențele unei noi campanii electorale. Dar, dacă vorbim cu oamenii de pe stradă, oamenii de rând, ceea ce-i preocupă cu adevărat sunt alte probleme. Sunt probleme legate de nivelul de trai, de locuri de muncă, de prețurile care cresc zi de zi, de salariile care nu mai cresc și așa mai departe.

În județul Harghita, de unde provin eu, nu am auzit niciun român și niciun secui care să discute zi de zi problema steagului, dacă a fost arborat, dacă n-a fost arborat. În schimb, am văzut politicieni din toate partidele politice care defel n-au fost deranjați în anumite momente de steagurile sau însemnele secuiești arborate în mod public. Vă pot da câteva exemple. Domnul președinte Băsescu, participând la sărbători ale comunităților din secuime, nu a făcut niciodată nici cea mai mică remarcă privind însemnele secuiești care erau la vedere în astfel de momente festive. Nici doamna Udrea, în calitate de ministru, sau ca persoană politică, sau ca persoană publică, n-a avut nicio obiecție de această natură la nicio vizită făcută în comunitățile din județele Harghita și Covasna, fie că era vorba de vizite în calitate de ministru, fie vizite particulare, fie inaugurări sau plimbări private.