Aurelia Vasile

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Bineînțeles că, în sensul lui, Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanței Guvernului respectă ceea ce Comunitatea Europeană, Regulamentul Consiliului Uniunii Europene trebuie dus la îndeplinire. Dar, tot printr-un Regulament al Comisiei Europene și al Consiliului din 20 decembrie 1985, privind armonizarea, de asemenea există o directivă și o reglementare dată în anul 2006, care spune că trebuie să existe o armonizare a transportului terestru pe fiecare țară a Uniunii Europene.

La noi, în România, această armonizare nu este realizată.

Îl întrebam pe domnul ministru Berceanu dacă există un plan, dacă există o strategie, pentru a putea să îmbinăm transportul feroviar cu transportul rutier, în condițiile în care toată lumea cunoaște că zonele de rulare pentru autovehicule – atât pentru automobile, autocamioane –, cât și pentru alte mijloace de transport sunt reduse, sunt aglomerate.

În condițiile în care nu există această armonizare, acest plan de dezvoltare a transportului terestru pe suprafața României, vă dați seama că vom avea un transport aglomerat, vom avea un transport care niciodată nu va putea să respecte un grafic.

Așa cum proiectul de lege, directivele și regulamentele la care facem referire stabilesc, există timp de odihnă, timp de staționare, timp de deplasare, care sunt înregistrate de aparatele specializate, așa cum sunt definite în această ordonanță. Dar, mă întreb eu, în condițiile în care un mijloc de transport al unui operator de transport, care trebuie să transporte marfă, care este legată poate de un alt punct de îmbarcare a produsului, care are, poate, condiții ferme de refrigerare, cum poate să fie dus la îndeplinire cât timpii de rulare pe un drum din România... știi numai când pleci, dar niciodată nu știi când ajungi?

Cred eu că proiectul de lege care aprobă ordonanța este bine-venit, numai că în România este foarte greu de aplicat. Ceea ce înțeleg eu din tot ce incumbă ducerea la îndeplinire și în România a reglementărilor și a ceea ce comisia, consiliul spun este că nu vor fi decât alte sancțiuni față de operatorul de transport, față de cărăuși, că va fi totdeauna ca un lanț al slăbiciunilor, cel care de fiecare dată va plăti. Va plăti operatorul sau va plăti șoferul, în condițiile în care nici unul, nici altul nu sunt vinovați de cele mai multe ori?

Eu o să mă gândesc, în continuare, la o inițiativă legislativă care să lege, dacă vreți, și operatorul de transport, cărăușul, de legislativ, de cel care administrează drumurile, recte Ministerul Transporturilor, care este stăpânul absolut al rețelei drumurilor din România, pentru a putea și el să primească sancțiuni, pentru a putea și el să fie tras la răspundere, nu numai cei care, teoretic, din nevină, își îndeplinesc sarcinile sau obiectivele pe un control economic.