Gheorghe David

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Declarația mea de astăzi se intitulează: „20 de ani – o generație fără comunism”.

La alegerile parlamentare de anul trecut, alături de toți cetățenii României cu drept de vot, în fața urnelor s-au prezentat și tinerii care au împlinit 18 ani. Numărul lor a sporit cu ocazia alegerii președintelui țării, scrutin recent desfășurat.

Spre deosebire de părinții lor, tinerii din această grupă de vârstă s-au născut, au crescut și s-au format într-un mediu politic, economic și social în care până în urmă cu 20 de ani libertățile individului erau sever controlate de dictatura comunistă.

Ei nu au cunoscut cozile nesfârșite de la magazinele alimentare, nu au fost nevoiți să suporte frigul din case, nu au fost și nu sunt obligați să iasă pe stadioane ori să se adune în coloane nesfârșite pentru a-l omagia pe cel mai iubit fiu al poporului.

Am suficiente motive să cred că, de altfel, puțini sunt astăzi tinerii preocupați să afle cine au fost Nicolae Ceaușescu și sinistra sa soție. Nu au niciun motiv să o facă, iar dacă părinții ori bunicii încearcă să le vorbească despre suferințele îndurate, reacția lor se manifestă prin indiferență sau prin a le considera incredibile. Ei nu-și pot imagina ce înseamnă să nu poți călători unde vrei, să nu poți comunica deschis cu prietenii, indiferent de țara în care trăiesc, fără teama de a fi urmărit și pedepsit, ori să ți se impună accesul la informații, prin mass-media, programe culturale, sportive sau de divertisment, croite după șabloanele ideologiei comuniste.

Se împlinesc poimâine-seară, 16 decembrie, două decenii de când în Piața Maria din Timișoara s-a strigat pentru prima dată în public, după aproape 45 de ani, „Jos comunismul!”. Succesiunea evenimentelor până în ziua lichidării celor doi tirani, ca și cele ce au urmat după aceea sunt bine cunoscute. Intră în atribuțiile istoricilor să le limpezească, pentru a le fi redate adevăratele dimensiuni și semnificații în noile structuri sociopolitice europene. Au fost anii speranțelor care i-au animat pe români în acele clipe ale întoarcerii privirii spre legile care guvernează democrația și drepturile omului. Aveau să treacă prin numeroase încercări, fiind, nu de puține ori, puse la grele încercări până să se poată înțelege că împlinirea lor presupune și renunțări, o netezire și o curățire a drumului de tarele trecutului, îmbâcsit de manifestări nostalgice și de convingerea multora dintre noi că satisfacțiile materiale și spirituale se pot obține cât ai bate din palme. Au fost ani în care România, prin dobândirea calității de membru al NATO și al Uniunii Europene, și-a redobândit dreptul de a participa la clădirea Europei unite, eliberată de amenințări.

Prin întronarea cu adevărat a competiției valorilor, cetățenilor României, dar mai ales generației tinere, li se asigură temeiuri sporite că jertfele celor răpuși în urmă cu 20 de ani nu au fost zadarnice.