Victor Paul Dobre

Mulțumesc, domnule președinte de ședință. Declarația mea este intitulată „Învățământul profesional, o șansă pentru economia românească”.

Stimați colegi,

În contextul transformărilor din societatea românească de după 1989, învățământul profesional a avut cel mai mult de suferit, fapt resimțit mai acut în ultima perioadă și datorită migrației în țările din vestul Europei a numeroși români care erau calificați în profesii vitale pentru economie.

Învățământul românesc s-a adaptat la așa-zisele cerințe ale unui sistem educațional modern, de la caracterul formativ de deprinderi și aptitudini la cel de sistem de acumulare de cunoștințe.

Evoluția individului în acest sistem este verificată periodic prin examinări sintetice ale acumulării de cunoștințe în diferite etape, și nu pe identificarea unor înclinații, deprinderi și aptitudini care să îndrume tinerii spre o anumită profesie.

Firmele și angajatorii care se implică în formarea și susținerea tinerilor dornici să deprindă tainele unei meserii au nevoie de certitudinea că, la sfârșitul stagiului de formare, aceștia vor munci măcar pentru o perioadă de timp pentru cei care i-au susținut.

Din păcate, în cadrul reformei din învățământ, în 2003, au fost desființate școlile profesionale, ceea ce a condus la distrugerea bazei materiale și a însemnat, de fapt, încheierea bruscă a unei istorii de 150 de ani de învățământ profesional românesc. În urma acestei măsuri, România se confruntă în prezent cu o acută lipsă de forță de muncă, rezultate catastrofale la examenul de bacalaureat ale absolvenților intrați la liceu cu medii sub 5, precum și cu o creștere a ratei abandonului școlar.

De aceea, pregătirea profesională trebuie să fie organizată și să se desfășoare sub autoritatea Ministerului Educației, cu o bază materială adecvată și cu implicarea puternică a agenților economici beneficiari ai viitorului personal calificat. Astfel, prin reorganizarea cadrului de formare a meseriașilor este necesară o diversificare:

– la terminarea clasei a VIII-a și trecerea la școli profesionale cu specialități solicitate de agenți economici puternici;

– în cadrul învățământului liceal, în unități școlare cu profil industrial, unde să fie pregătit personal cu abilități și cunoștințe care să permită lucrul cu noi utilaje și tehnologii; – formarea profesională în sistem privat, dar sub controlul și autorizarea Ministerului Educației, pentru specialități locale sau cu cerințe mai mici în economie.

Consider că într-un astfel de sistem educațional și formativ se va realiza mai eficient integrarea socială a tinerilor, stimularea acestora și reducerea ratei abandonului

școlar, iar cei care nu vor urma cursuri universitare vor avea o pregătire minimă, care să le permită găsirea unui loc de muncă.

Este de datoria noastră să depunem toate eforturile pentru a da o șansă tinerilor absolvenți pentru integrarea socială și implicarea lor în dezvoltarea economică. Trebuie, de asemenea, să dăm o șansă economiei românești, care are nevoie de personal calificat, în măsură să aplice noile tehnologii și să-și mărească competitivitatea în raport cu celelalte economii din Uniunea Europeană.