Vasile Popeangă

Mulțumesc, domnule președinte de ședință. Declarația mea politică se intitulează: „Olteanu’, broscoiu’ și afișu’”.

Chiulind de la lecția celor șapte ani de-acasă, în care tot omul de bun-simț a învățat că numai câinele moare de drum lung, și aflat la vârsta la care ar trebui să fie un extraordinar exemplu pozitiv pentru generația tânără, atât prin părul alb, cât și prin funcțiile pe care cu oroare le ocupă, Ioan Oltean moare acum de grija opoziției! Noul „broscoi” care-i stă-n gât (asta e: s-a obișnuit omu’ să-i stea permanent ceva-n gât...!) celui ce cu greu își mai găsește alegători care să recunoască fără o imensă jenă că l-au votat este protestul parlamentar al USL. Aoleo-aoleo, ce durere îl apasă!

Și cum durerea senatorului de Bistrița este mare și multă, asta îl împiedică să-și folosească în interesul neamului IQ-ul care, atunci când ajunge la 20, începe să vândă din el ca la bursă... Dovada? Ultima găselniță a secretarului general al PDL nu este noul său hobby: numărătoarea à la Miss (P)Alma Anastase, ci... afișe, prin care să fie înfierați cu mânie proletară parlamentarii USL!

Sub pretextul stupid că se dorește o acțiune de informare corectă a populației, s-a hotărât să înceapă o campanie electorală anticipată, de tip nazist, împânzind țara cu afișe anti-PSD, anti-PNL și anti-PC. Ce nu știe cel căruia un om civilizat cu greu îi poate spune „domnul” Oltean (ce păcat că numele nu se poate transforma în renume, calitățile oltenilor nereușind să fie vreodată atinse de către parlamentarul de Bistrița) este că omul de rând începe să se întrebe în ce calitate aderenții ideii afișelor își permit un asemenea gest și cam ce s-ar fi putut cumpăra de banii pe care PDL zice că nu-i are, pentru sinistrații nămeților.

Nu partidul în care Ioan Oltean e pus mare moț este campionul moralității și nici doctrina de dreapta nu impune astfel de manifestări, cărora dacă le spui puerile întinezi gingășia și inocența copilăriei, mai apropiate de realitate părând a fi calificativele care duc cu gândul la diverse afecțiuni psihice și educație profund absentă.

Cine le permite PDL-iștilor, cu Oltean vârf de lance, membri ai unui partid care se autointitulează cică „democrat”, să se erijeze, după modelul fascist, în corectorii de poziție ai oricui refuză să se ralieze matrapazlâcurilor lor, care ar face pe oricine să roșească de rușine?

Dacă ar fi atât de corecți pe cât doresc să fie, având în vedere că nici măcar simpla prezență a opoziției nu-i mai încurcă, ar fi trebuit să-și treacă toate „minunile” legislative fără probleme. Însă nu sunt în stare să-și strângă nici măcar propriii parlamentari ca să aibă cvorum și au neobrăzarea de a poza în campionii democrației și ai bunului-simț. Astfel de acțiuni și comportamente, în vremurile în care parlamentarismul românesc ar avea calitate și onoare, s-ar fi lăsat cu aruncarea mănușii, cu sau fără extragerea conținutului, peste ochii preopinentului portocaliu, însă acum civilizația europeană a secolului al XXI-lea protejează temeinic specimenele aflate pe cale de dispariție, în vreme ce acestea profită fără jenă de ocazie...