Tinel Gheorghe

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Declarația mea politică de astăzi se intitulează „S-a rupt lanțul de iubire!” și e inspirată din titlul unei manele, pentru că, din punctul meu de vedere, și relația asta – PSD-PNL – tot o manea politică a fost.

Relația bazată pe chimia personală a domnilor Victor Ponta și Crin Antonescu s-a năruit. Nicio surpriză!

Ca în cazul oricărei despărțiri, după o scurtă, dar intensă relație de dragoste, apar lacrimi, regrete, suspine, dar se nasc și speranțe, fiecare dintre foștii parteneri gândind că-și va putea reface viața alături de un nou sau o nouă parteneră. Cică, chipurile, „spre propășirea neamului românesc”, cu ghilimelele de rigoare. Glumesc, desigur!

Relația dintre domnul Ponta și domnul Antonescu a fost una sortită eșecului chiar de la începuturile ei și anticipată de mine în numeroase rânduri, în cadrul ieșirilor publice din ultimul an.

Pe mine nu mă surprinde atât de mult ruptura, sincer, ci mai ales cât de mult a durat această relație de concubinaj politic.

În ultimul timp, devenise atât de evident faptul că lucrurile se îndreaptă spre un deznodământ nefericit, încât numai orbii mai puteau crede că se mai poate salva ceva din această relație.

Eu înțeleg că v-ați împărțit moșiile – vorba domnului Antonescu –, bunurile, celelalte imobile, altele decât moșiile, dar cu ăla micuʼ, ăla micuʼ, ce-ați avut, mă fraților? De ce l-ați renegat, domnule Antonescu? Și cum ați aflat că era al domnului Ponta? V-a șoptit cineva că era al lui dintr-o altă căsnicie? Și așa de târziu ați aflat? Și ați mai nenorocit între timp și o țară – pardon, o familie prin această căsnicie.

Anul 2012, ratat politic și economic! Gata-gata să fim alungați din Europa. Pardon, din casă, de vecinii noștri europeni, care n-au înțeles nici atunci și nici acum cum se face că doi tineri căsătoriți – zice-se din dragoste la prima vedere –, destul de bine crescuți, mă refer la înălțime, desigur, și erudiți, să fie atât de necuviincioși și obraznici, gata-gata să dea foc la țara întreagă.

După îndelungi și foarte, foarte multe eforturi, s-a reușit salvarea atât a țării, cât și a căsniciei, numai că în anul 2013 avea să se confirme că ceea ce părea, la prima vedere, o căsătorie din dragoste avea să se transforme, încetul cu încetul, într-una din interes și abia apoi, spre sfârșitul lui 2013 și începutul anului 2014, într-una de balamuc. Balamuc și la ei, balamuc și în țară!

Așa ne trebuie când în fruntea țării ajung oameni nepregătiți, necopți și iresponsabili, care, odată cocoțați în jilțurile puterii, își dau arama pe față, dezvăluindu-și hidoșenia adevăratului chip, dar mai ales nemernicia gândurilor ascunse și ale cuvintelor nespuse, și asta numai dintr-o dorință nebună sau soră cu nebunia de a-i prosti pe români și de a le lua voturile!

Cineva spunea că „puterea este cel mai puternic drog de pe fața pământului”. Mare adevăr! Se urcă la cap și ia mințile politicienilor, iar antidotul nu este decât unul singur: votul de blam.