Mirela Elena Adomnicăi

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Declarația mea politică de astăzi se intitulează „Lupta împotriva corupției a devenit o luptă împotriva justiției”.

Lupta împotriva corupției s-a transformat între timp într-o luptă împotriva justiției. Cei doi miniștri ai Alianței au politizat atât de mult sistemul încât l-au fragilizat, iar președintele Băsescu nu este străin de problemele pe care miniștrii le-au făcut sistemului, pentru că a scos justiția din tribunale și a adus-o în fața camerelor de luat vederi.

Ministerul Justiției, în loc să caute soluții pentru rezolvarea problemelor din sistem, a devenit o instituție specializată în organizarea de conferințe de presă și de comunicare cu media, devenind de fapt o structură de partid și decredibilizând justiția.

S-a vorbit mereu despre scoaterea justiției de sub controlul politic și acesta este un obiectiv foarte corect. În perioada guvernării Năstase, s-au făcut pași importanți în acest sens și am așteptat ca noii guvernanți să consolideze acești pași. Dar între timp ea a ajuns să depindă foarte mult de rețelele de control politic, fie ale președintelui, fie ale Ministerului Justiției.

Pe de altă parte, D.N.A.-ul s-a substituit voinței electoratului, trasând linii foarte clare de departajare între cei care reprezintă axa binelui și, respectiv, axa răului în politică, dar datoria D.N.A.-ului este să cerceteze persoane, și nu grupuri politice.

În schimb, asistăm la închiderea anumitor dosare de către D.N.A., dintr-o anumită parte a spectrului politic agreat de președintele Băsescu, și la constituirea altor dosare, fără să existe elementele necesare, și apoi ținute deschise fără a efectua acte de cercetare, pentru reprezentanții celuilalt spectru politic.

Dar ceea ce este cel mai grav este că, efect al luptelor politice din ultimii trei ani, prezumția de nevinovăție și-a pierdut orice semnificație. S-a produs de fapt o răsturnare a prezumțiilor, în sensul că nu justiția trebuie să dovedească vinovăția, ci inculpații trebuie să-și dovedească nevinovăția.

Așa se face că oricine este chemat să dea explicații Parchetului este deja considerat vinovat, înaintea unei sentințe definitive, înainte de trimiterea dosarului în judecată sau chiar înainte de începerea urmăririi penale.

Nesocotirea procedurilor nu este mai puțin rea, mai puțin dăunătoare decât însăși vinovăția făptuitorului. În acest punct, se naște, de fapt, abuzul D.N.A.

Astăzi aceste măsuri abuzive sunt aplicate miniștrilor, dar mâine pot afecta milioane de români. Nu trebuie să uităm că democrația și statul de drept se bazează pe respectarea legilor, regulilor și procedurilor.

Nu se poate face dreptate prin încălcarea legii, prin abuz. Încălcarea dreptului la un proces corect, defăimarea imaginii personale nu sunt întâmplătoare, ele au devenit o practică a D.N.A., o cutumă a acestei instituții. Știrile ajunse în media, pe surse, reprezintă, de fapt, măsura acestei instituții.