Emil Niță

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Declarația mea politică se intitulează „România, țară bogată cu oameni săraci”.

Conform ultimelor studii, România ocupă locul patru sau cinci în Europa sub raportul bogăției solului, însă cea mai mare parte a zăcămintelor rămâne neatinsă. Țara noastră stă pe o bogăție de minimum 500 de miliarde de euro și dispune de un potențial important de punere în valoare a unor resurse minerale. Rezervele exploatabile cu tehnologia de astăzi sunt estimate în jurul valorii de 2.100 de miliarde de lei, la care se mai adaugă 2,5 milioane de lei pe zi cât reprezentă debitul maxim de ape minerale.

Statul român deține monopolul exploatărilor de sare, 80% din cantitatea de apă minerală și controlează jumătate din producția de gaze naturale. La țiței, prin privatizarea Petrom din 2004, monopolul statului s-a mutat în mână privată, lucrul benefic fiind numai acela că în sectorul petrolier s-a explorat și s-au pus în valoare noi zăcăminte în ultimii 22 de ani. De pe urma producției companiilor statul încasează anual redevențe în valoare de 220 milioane de euro, echivalentul a 0,2% din PIB.

O resursă importantă a României o reprezintă sarea, estimată la 40 miliarde de tone resurse geologice, din acestea putând fi exploatate maximum 10 miliarde de tone cu un grad de recuperare de 80%.

România este, de asemenea, după ultimele cercetări, după Rusia, țara ce cele mai diverse zăcăminte, printre care putem enumera resursele de aur și probabil de cupru, la care deținem primul loc în Europa, și, cum arătam anterior, sarea, la care deținem al treilea loc pe continent după Polonia și Germania.

România este, de asemenea, lider european necontestabil în privința rezervelor de gips, borați și sare gemă și se situează între primele țări cu rezerve de pirită, feldspat, cuarț și nisipuri cuarțifere de înaltă puritate, calcar, dolomite și zeoliți. De asemenea, ne situăm pe locul doi după Italia în ceea ce privește resursele de ape minerale carbogazoase, ape clorosodice și poate valorifica materii prime nonenergetice considerate critice în Uniunea Europeană, precum germaniu, grafit, magneziu, wolfram, galiu, stibiu sau, de asemenea, și resurse foarte importante din punct de vedere economic, cum ar fi aluminiu, fier, mangan, molibden sau zinc. Încă deținem rezerve importante de țiței și un potențial deosebit în ceea ce privește gazele de șist și gazele naturale.

Sunt numai câteva exemple ce arată că România este o țară bogată și care ne fac să privim contrariați la ce se întâmplă cu nivelul de trai al oamenilor din această țară, mai ales că acesta s-a degradat accentuat în perioada 2008–2012. În această perioadă, procentul celor care au ca sursă de venit salariul, unică sursă de venit, a atins 70%, un procent de doar 32% dintre români suplimentându-și veniturile din alte surse.

Din 2008 până în 2012 s-a dublat procentul celor care susțin că veniturile actuale nu le ajung nici pentru strictul necesar. Această perioadă a marcat un trend descrescător abrupt al românilor care au realizat investiții. În același timp însă s-a dublat numărul acelora care au contractat credite. A scăzut numărul românilor care au utilizat fondurile personale pentru concedii și excursii, mare parte din aceste fonduri fiind utilizate acum pentru a acoperi creșterea semnificativă a prețurilor la produse și servicii, la utilități, dar și pentru a suplini lipsa de venituri curente prin pierderea locurilor de muncă.