Vasile Popeangă

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Declarația mea politică se intitulează „Reducerea TVA-ului la pâine, prima linie trasă”.

După cum a recunoscut chiar ministrul agriculturii, Daniel Constantin, obiectivul principal al scăderii TVA-ului de la 24 la 9% este acela de a reduce evaziunea fiscală, de a crea un mediu concurențial corect pentru cei care plătesc taxe și impozite, cu scopul de a sprijini foarte mult industria, pentru că astăzi industria de panificație, din păcate, este pe marginea prăpastiei.

Reducerea TVA-ului la pâine a fost o măsură pe cât de îndrăzneață, pe atât de supusă preocupării publice. Atât înainte de aplicarea sa, dar mai ales după, au fost comentarii publice, deseori critice, referitoare la această măsură fiscală. Unele comentarii s-au focalizat pe fond, pe efectele macroeconomice, îndeosebi pe scăderea veniturilor la buget. Altele au contestat capacitatea ei de aplicare, argumentând faptul că, deși, în principiu, este o intenție onorabilă, totuși realitatea microeconomică o va respinge. Multe voci au spus că unul din scopurile acestei măsuri fiscale, și anume creșterea puterii de cumpărare a populației prin scăderea prețului la pâine, nu va putea fi atins pentru că actorii economici, fie ei producători de pâine, fie comercianți, nu vor scădea prețurile, ci pur și simplu vor încasa diferența rezultată din scăderea TVA în cont propriu. Iată suficiente motive pentru a ne arăta interesați dacă această măsură fiscală chiar a început să-și facă efectul.

Garda Financiară a efectuat verificări la peste 300 de operatori economici care comercializează și/sau produc sortimente de pâine. Surprinzător a fost faptul că, în vreme ce 71% din producători au scăzut prețurile la pâine, peste 82% din comercianți au făcut același lucru, parcă dorind să se arate că evaziunea fiscală și-a deplasat centrul de greutate de la comercianți la producători. Autoritățile au promis controale și amenzi dure, dar realitatea arată că nici măcar unul din cinci magazine nu oferă bon fiscal pentru produsele de panificație. O spun chiar agricultorii, care se plâng că, încă de când se discuta despre scăderea TVA-ului la pâine, ei se temeau că doar unii vor avea de câștigat. Mai precis, agricultorii spun că, până recent, fiecare kilogram de cereale se vindea cu 65 de bani. Acum, teoretic, brutăriile produc mai multă pâine și ar trebui să aibă vânzări mai mari, tocmai pentru că TVA-ul a scăzut. Problema este că producătorii nu au primit comenzi în plus de la fabricile de pâine, astfel că acum kilogramul de cereale se vinde cu 55 de bani, și asta într-un an care a fost bun pentru agricultură.

Indiferent de impactul micro și macro al măsurii de reducere a TVA, va trebui să clarificăm, prin intermediul legii, anumite puncte privind aplicarea cotei de 9%, de exemplu, în ceea ce privește pâinea vândută la restaurant, care este, în principiu, o prestare de serviciu supusă unei cote de 24%. Reducerea cotei poate acționa ca o pârghie necesară relansării economice, prin stimularea consumului. Pe o scară mai largă, s-ar putea analiza avantajele implementării cotei reduse și pentru alte produse sau servicii permise de directiva europeană de TVA, cum ar fi serviciile de transport de pasageri, furnizarea de apă curentă sau serviciile de restaurant și catering (pentru încurajarea turismului).