Emilian Valentin Frâncu

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Declarația politică de astăzi am intitulat-o „Ajutorul pentru încălzire din această iarnă sau cât de sărac trebuie să fii în România pentru a beneficia de el”.

România este o țară săracă. Era la fel și înaintea crizei, care a adâncit problema, nicidecum nu a dezvăluit-o. Nu este nevoie de rapoarte economice elaborate pentru a ști acest lucru, nici de discursuri lipsite de consistență despre cauzele situației.

Oricine trebuie doar să dea o raită prin județele țării pentru a face această constatare luminată. Se pare însă că, tocmai acum, când gravitatea dificultăților financiare a crescut, resimțindu-se în casa fiecărui român, răposatul Guvern Boc, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 106/2009, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 681/9.10.2009, a micșorat pragul venitului net pe membru de familie pentru care se poate beneficia de ajutor pentru încălzirea locuinței de la 615 la 425 lei.

Practic, din grila de acordare a compensațiilor la plata încălzirii locuințelor au fost scoase trei tranșe de venituri, respectiv cele cuprinse între 425,1 și 480 lei, la care compensarea era de 30%, cele cuprinse între 480,1 și 540 lei, la care compensarea era de 20%, și cele cuprinse între 540,1 și 615 lei, la care se acorda o compensare de 10%.

Întrucât ajutorul include energie termică, gaze naturale, lemne, cărbuni, combustibil petrolier, această măsură de reducere drastică a pragului afectează un număr considerabil de familii și persoane singure cu venituri reduse, din mediile urban și rural deopotrivă, care, practic, nu-și vor mai putea permite luxul căldurii în case de-a lungul sezonului rece care abia a început.

Este perfect legitim, așadar, să ne întrebăm cum este posibil ca un guvern care și-a declarat oficial și explicit obiectivul social de a-i sprijini pe cei defavorizați să ia o asemenea decizie.

Dacă facem, în schimb, un mic exercițiu de memorie, Guvernul Tăriceanu a fost cel care a dublat pensiile celor în vârstă și a introdus ajutorul social pentru încălzire în mediul rural, și a majorat în două rânduri pragul până la care acesta poate fi primit: în 2006 și 2008.

Într-un contrast total, prim-ministrul Boc „a muncit” un an de zile, indexând pensiile cu câțiva lei și micșorând drastic numărul beneficiarilor de ajutoare pentru încălzire, deși știa foarte bine că principalii beneficiari sunt tot pensionarii.

În loc de concluzii, voi sublinia doar că în județul Vâlcea, pe care-l reprezint în Senatul României, noua legislație va avea un efect dramatic asupra unui număr foarte mare de cetățeni, care, conform fostului Guvern, nu sunt „suficient de săraci pentru a primi un ajutor care înainte le era acordat de drept”. Mai rămânea să se stabilească, în continuare, cât de frumoși trebuie să fim ca să ne permitem să ieșim pe stradă sau cât de buni să ne arătăm ca să putem merge la sfânta biserică.