Tinel Gheorghe

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Doamnă Birchall, pe mine m-ați cucerit deja. Eu sunt primul care, alături de dumneavoastră, vrea să guste din dulceața fragilor de pe Valea Tutovei din Vaslui.

Dar nu de asta am venit eu astăzi aici, ci pentru a vă vorbi despre respect. E o temă aparte, așa, chestiunea asta cu respectul, și nu orice fel de respect, mai ales de respectul parlamentar.

Asistăm în ultima perioadă la o degradare a relațiilor dintre noi, pe persoană fizică, ca să spun așa, indiferent de grupul parlamentar din care facem parte, la nivel de grupuri parlamentare, la nivel de conducere, atitudinea conducerii față de parlamentari, față de grupurile parlamentare, față de liderii grupurilor politice parlamentare.

A, nu vă gândiți că mă gândesc la cineva anume. Nu. V-ați gândit la domnul Zgonea. A, sub nicio formă, nu... El nu e președintele Camerei Deputaților. El e șeful piețelor, e Mihai Viteazul, e oricine, da, președintele Camerei Deputaților are o prestanță, are o ținută! Domnul Zgonea mai are până ajunge acolo. Mult de tot. Îmi plac expresiile lui: „Comitetul liderilor, la mine!”.

Am urmărit acum câțiva ani niște înregistrări ale ședințelor Marii Adunări Naționale. Exact așa se comporta și președintele Marii Adunări Naționale. Mai blând, așa este, mai blând. Nu e o declarație însă împotriva lui Vali Zgonea. Deși Vali Zgonea ar trebui să ia aminte că nu e veșnic.

E o declarație însă pentru ceea ce ar trebui să reprezinte atitudinea, comportamentul nostru. Faptul că nu venim la ședințele de plen când trebuie, că întârziem, că nu începem la orele stabilite, nici la deschiderea ședințelor și nici după pauza regulamentară, că întrerupem brusc dezbaterea actelor normative din varii motive, că avem privilegii... Unii dintre noi sunt mai parlamentari decât alții. Nu mă refer la cei care stați în bancă, nu, ferească Dumnezeu! Mă refer la cei care ne conduc. Au uitat, pesemne, că atunci când nu vor mai fi în conducerea Camerei Deputaților vor fi și ei simpli parlamentari și atunci vor vedea care este diferența între ei, ca simpli parlamentari, și între ei atunci când ocupau funcțiile de conducere.

Sunt nuanțe, sunt expresii ale aceleiași manifestări să știți. S-a instaurat printre noi o aroganță și o suficiență care nu dau bine. Nu dau bine, pentru că, din păcate, iată, am ajuns să ținem, să facem declarații politice în afara presei. A fost o voință, să știți, nu a Parlamentului, nu a parlamentarilor, chiar dacă regulamentul a fost aprobat prin vot, ci a conducerii Camerei Deputaților, care n-a vrut ca presa să mai preia anumite atitudini ale noastre critice. Și asta e tot o formă de respect și de respect parlamentar. Și în declarațiile următoare, poate, voi vorbi de alte forme de respect care ar trebui să reprezinte, eu știu, forma manifestării noastre supreme și aici, dar mai ales atunci când ieșim din această instituție.