Emil Niță

Mulțumesc, domnule președinte de ședință. Doamnelor și domnilor deputați,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează „Cine a girat destructurarea economiei românești”.

În ultimele zile, președintele Traian Băsescu a apărut pe un post de televiziune aservit Domniei Sale într-un dialog al

minciunii cu doi oameni de presă, de asemenea aserviți, dar și serviți de domnul președinte sau de oamenii puși de către dumnealui în diverse funcții, cu multe beneficii materiale sau financiare.

Traian Băsescu se arăta foarte îngrijorat de situația de la Oltchim și de situația de la Mechel, ceea ce este o mare minciună, el patronând sau cel puțin fiind informat permanent că la Oltchim combinatul este devalizat de firme ale colegilor dumnealui din PDL sau de firme patronate direct sau prin rude de către conducerea administrativă sau sindicală a combinatului. De asemenea, Domnia Sa uită că acționarii majoritari de la Mechel vin din aceeași zonă cu acționarii de la Alro Slatina, cunoștințe foarte bune ale cuplului Cocoș–Udrea, despre care, în anumite interceptări ale serviciilor, se spunea că ar fi dus genți cu sume importante de bani către Palatul Cotroceni.

Cum poate Domnia Sa să fie îngrijorat de soarta economiei românești când, în calitate de președinte al Comitetului de Coordonare a Implementării Acordurilor de împrumut PSAL 1 și PSAL 2 cu FMI și cu Banca Mondială, a fost personajul-cheie care a dat startul destructurării economiei românești, prin angajarea la restructurare, privatizare sau lichidare a principalelor companii din toate sectoarele de activitate, inclusiv cel bancar, cum ar fi: Alprom, Sidex, Petrom, Alro, Banca Agricolă, BCR etc.

În cazul Petrom, de exemplu, a fost negociat explicit că împrumutatul va vinde, în funcție de condițiile pieței, acțiunile statului la Petrom astfel încât acțiunile deținute de stat după vânzare să reprezinte mai puțin de 50% din acțiunile cu drept de vot asociat. După ce a negociat privatizarea Petrom, Traian Băsescu nu a ezitat în a-și face un mod de viață din a acuza Guvernul Adrian Năstase că a oferit companiei austriece OMV un statut aproape de monopol în bătălia pentru resursele energetice ale României. Aceeași atitudine a avut-o și în cazul privatizărilor Alro și Alprom, prin care o companie deținută de oligarhi ruși a ajuns să controleze întreaga industrie a aluminiului din țara noastră. Omite în mod intenționat să spună că angajamentul Guvernului României cu Banca Mondială, care prevedea obligativitatea privatizării companiei Petrom și a celorlalte societăți comerciale, poartă chiar semnătura dumnealui.

De asemenea, aceste acorduri angajau spre privatizări la prețuri foarte mici sau la închidere mari societăți comerciale din industria construcțiilor de mașini, cât și din energie. Tot aceste acorduri vorbeau despre privatizarea Societății Naționale de Transport Feroviar Marfă, a Companiei Naționale a Sării și a Companiei Naționale a Apelor Minerale. Mai târziu, domnul președinte se arăta îngrijorat că aceste companii vor ajunge pe mâna mogulilor, uitând că dumnealui le condamnase de mult la dispariție.