Nicolae Bud

Mulțumesc, domnule președinte de ședință. Doamnelor și domnilor deputați,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează: «Și pentru Fănuș Neagu, „Adio!” »

A plecat dintre noi și Fănuș Neagu.

Fănuș Neagu reprezenta în ochii generației mele o ființă aparte, un viscolitor de verbe ca nimeni altul, creator de imagini incredibile, dar mai ales un neasemuit inventator de metafore. Nimeni ca el, mi s-a părut, nu stăpânea tehnologia aleasă a mersului printre aștrii numiți cuvinte, astfel ca la capătul drumului să izbutească țesături din borangic și neașteptate culori rezistente la timp.

Am convingerea că, dacă Fănuș Neagu ar fi avut norocul să fie descoperit în ipostaza sa de zugrav de biserici, pilduitor prin inovație și de-a dreptul magnific prin vraja exprimării, s-ar fi transferat cu arme și bagaje din incinta prozelor fermecate în teritoriul adumbrit de poveste al exprimării în versuri.

Într-atât de imprevizibile sunt desenele lui pe obrazul înmiresmat al colii de tipar, atât de voioase gândurile ce-l stăpânesc și atât de mare nevoia de a turna în cupe de cristal fără pereche gândurile ce-l apasă, încât te obișnuiești la gândul că doar veșmintele poeziei sunt în stare să le cuprindă.

Generația mea l-a întâlnit în prozele de mare farmec în care aflam cum ninge în Bărăgan și cât de particular și singular arăta aerul plutind deasupra câmpului plin de spice al bălților Brăilei.

El a creat un gen literar ce poate fi numit „metafora în stare pură”. Rămâneam fără grai când prozele lui ajungeau să ne ceară atenție și răbdare, pentru a ne însoți într-o lume doar de el creată. Știm, din propriile declarații, care sunt voievozii literelor române la care se închina: Sadoveanu și Panait Istrati.

Ajunși în acest punct, cred că pot mărturisi că bănuiesc în ce locuri de bibliotecă vor răscoli, pentru a se împărtăși din parfumurile lecturilor venind dinspre anotimpul în care am trăit noi: Marin Preda, Petru Dumitriu, Eugen Barbu și, în mod sigur, Fănuș Neagu. Proza lui are luciri diamantine, de neconfundat, și o putere de seducție neiertătoare. De Fănuș Neagu și de spusele lui nu te poți despărți din clipa în care ți-au ieșit în cale. Ar fi și păcat.

Suntem mulți cei cărora cărțile sale cu prieteni ne-au declarat chemări, ne-au adresat provocări, izbutind să ne câștige definitiv.

Ce să mai zicem de prezența sa în coloanele presei sportive, ani și decenii la rând. Grație felului de a scrie despre evenimentul și fenomenul sportiv, Fănuș Neagu a introdus în presa română a ultimelor decenii din veacul trecut un standard literar de nivel superior, pentru care publicistica din țara noastră îi rămâne dator. Prin el s-a declarat război stilului secătuit de imaginație din presa sportivă, numărătorii de cornere și de mingi trimise în out fiind obligați să învețe gramatica, să forțeze imaginația și să participe la competiții în care suveran rămâne talentul veritabil.