Petre Daea

Mulțumesc, domnule președinte de ședință. Doamnelor și domnilor deputați,

O declarație politică cu un titlu inedit: „Salut, tinerețe înfrântă!”

Migala de a aduna te îndeamnă mai tot timpul să fii atent la ce pierzi. Scăpările în timp a secundelor importante afectează puterea de a aștepta.

M-am gândit tot timpul dacă să aștepți înseamnă pierdere și să accelerezi înseamnă câștig. N-am găsit în mine răspunsul, dar mi-am putut da seama, prin comparație, unde poate fi el găsit – în viața reală.

Viața mi-a oferit exemple pe care le poți analiza prin prisma interesului personal, înserându-l întotdeauna cu responsabilitatea existenței în cel colectiv, care se împacă atunci și numai atunci când liniștea și bucuria îi cuprind pe toți laolaltă. Puterea de a asculta și dorința de a vorbi sunt cântarul răbdării colective, iar temperarea este lubrifiantul înțelegerii între noi.

Asistăm, din nefericire, la schimburi de vorbe dure, la acuze meritate sau nu, dar puse în mișcare de la răsăritul soarelui și până la apusul lui. Noaptea liniștii biologice se transformă în chinul închipuirii zilnice, alimentând astfel bateria lipsei de respect.

Nu mai poți saluta vorba dulce, respectul cuvenit, întrucât nu mai e loc de circulația intensă a lipsei de respect, a degradării limbajului. Se nasc și se dezvoltă câmpuri de atac la persoană, la principiu, la act, la judecată, la generații. Nimic nu mai rămâne la locul lui, nici binele nu mai are loc, nici echilibrul nu mai este necesar, nici succesul nu mai are valoare. Parcă totul este nedrept.

Constați prin privire și strângere de mână că toți dorim să fim laolaltă, în binele personal, și să simțim că acesta este rodul înțelegerii colective. Dar, din nefericire, nu putem să atingem această stare, tinerețea dorinței și puterea răbdării se văd izolate, deși ele trăiesc, există și se dezvoltă întotdeauna în orice loc unde organizarea colectivă are rațiunea construcției funcționale. Slăbește coeziunea, se destramă ordinea, se prăbușește intenția de bine și speranța împlinirii, se despart generațiile. Tabloul neîmplinirilor îl umbrește pe cel al faptelor bune; parcă mergem cu spatele, iar ochii parcă nu mai sunt cu noi.

Abordarea rapidă, analiza succintă ne fac și pe noi, cei din Parlamentul României, părtași la tot ce există și se desfășoară cu noi, lângă noi și prin noi.

Salut echilibrul și decența abordării tematice, împărtășesc schimbul de idei și disputa constructivă, sunt și voi fi acolo unde se zidește, se construiește ceva. Doresc prin această intervenție să particip la construcția înțelegerii.

Îmi îngădui, prin lipsa de răspuns, să-mi chem conștiința împăcării și a rațiunii în tot ce facem noi cu noi și noi pentru alții în Parlamentul României. La început de an, chem la rațiune, echilibru și răbdare pentru a fi noi înșine în slujba actului de înțelegere și împlinire socială.