Vasile Popeangă

Mulțumesc, domnule președinte de ședință. Dragi colegi,

Declarația mea politică se intitulează „Lucrul bun la 9 luni se vede”.

Așa zice o vorbă populară care se referă la faptul că orice lucru bine făcut necesită o durată minimă.

Unii însă nu țin cont de asta, ard etapele, fac ceva fără să se gândească și la consecințele pe termen mediu și lung.

După ce a apărut pe furiș și pe banii statului, ca orice mânărie băsistă care se respectă, partidul născut din fantoma numită „Fundația Mișcarea Populară” iese la drumul mare, ca șarpele când are migrenă. Dacă la o naștere se cunosc părinții, în cazul Partidului Mișcarea Populară, aici mămica are liniuță, probabil deoarece Elena Udrea ateriza mai târziu în zonă. Dar există bănuiala că tăticul partidului ar fi tot „guvernatorul” de la Cotroceni, care i-ar fi suflat „bunicuței” Ioana Băsescu să facă pentru început fundația cu același nume, nu cel de Băsescu, ci doar „Mișcarea Populară”.

Conform Constituției însă, tăticul nu poate fi Traian Băsescu, că n-are voie.

Așa că, dacă tot a început să se obișnuiască, ar putea fi doar „bunicul” cu ideea.

Ca tătic, a fost scos la înaintare Eugen Tomac, un ambițios ce joacă destul de slab rolul de interfață a lui Traian Băsescu, nearătând mai nimic de interes public. Asta presupunând că tot ce comite el sub îndrumarea Cotrocenilor ar putea fi numit, cu extrem de multă indulgență, politică.

Până acum, partidulețul a strâns doar o mână de parlamentari intrați în Casa Poporului la împărțirea cu rest.

Dacă n-ar fi fost legea făcută tot de ei și de care au ținut cu dinții, acum ofilitul buchet de parlamentari evadați de la PDL s-ar fi uitat la Parlament doar de pe exterior, ceea ce arată și calitatea acestora.

Când intri pe furiș undeva și după aceea te înfoi precum o gogoașă goală pe dinăuntru, cu pretenția să ocupi tot locul, având senzația că îl meriți doar pentru că exiști, din grația băsistă, să nu te miri că, la prima confruntare electorală, rezultatele vor fi slabe, lucru aproape recunoscut, de altfel, de către însuși bunicul Traian Băsescu: Partidul Mișcarea Populară e un copil prematur al Fundației Mișcarea Populară. Cu alte cuvinte, cam nepregătit pentru viață. Deși a încercat mai apoi să o îndulcească, menționând că prematurii sunt extrem de inteligenți, uitând însă faptul că tot din rândul prematurilor apar mulți handicapați fizic ori mintal, dacă nu ambele.

Oricum, Partidul Mișcarea Populară – ce siglă, dom’le, zici că te-njură! – aduce mai mult a avorton decât a prematur.

Cel mai comic este însă că transfugii din PDL la partidulețul-marionetă sunt hotărâți să facă ei unirea dreptei românești.

Din păcate, extremismul verbal și violența de acțiune ale membrilor săi arată că, în realitate, asistăm la recrudescența curentului dur în România.

Chiar duminică, vizita lui Traian Băsescu la Cluj a stat sub semnul aruncării unui bătrân deținut politic în stradă dintr-o locație publică de către gărzile băsiste, doar pentru că nu le-a convenit ce spusese bietul om.