Vasile Popeangă

Mulțumesc, domnule președinte de ședință. Dragi colegi,

Declarația mea politică se intitulează „Pieirea ta prin tine, Israile!”.

N-am încetat – și nu o voi face prea curând – să fac apel la această formulă din Biblie atât de des uzitată, plină de înțelepciune, dar din care prea puțină lume are tendința de a învăța ceva. Prea puțină lume își dorește să conștientizeze că fiecare dintre noi suntem suma alegerilor noastre și că, dacă facem o alegere proastă, mai devreme sau mai târziu, acest lucru ne va costa, adesea, mai mult decât ar fi cazul.

O bună aplicație a celor menționate anterior o reprezintă ce se întâmplă în ultima perioadă atât cu Partidul Național Liberal, cât și cu cel care făcea pe liderul acestuia, Crin Antonescu. Tot ce putem face acum este să sperăm ca foștii noștri parteneri de uniune să supraviețuiască transformărilor de tip robotizare portocalie prin care trec. În ce-i privește pe liberali, ne lipsește răutatea. Nu i-am perceput niciodată ca pe dușmanii noștri, ci ca pe niște parteneri care, dacă noi dorim să ducem înainte România pe partea stângă, ei încearcă același lucru pe partea dreaptă a politicii. Ambele partide am încercat mereu să facem România să meargă înainte. Prin comparație, celelalte forțe politice autointitulate de dreapta s-au specializat doar în a pune piedici, care nu doar că au oprit România din mersul său, ci chiar au tras-o

înapoi cu zeci de ani. De aceea, sper – și trag nădejde că sunt în asentimentul multora de sub această cupolă a Parlamentului – ca singura forță autentică de dreapta, care are și un pedigri impresionant, să se regăsească, să își păstreze identitatea și să poată să ne fie alături în eforturile noastre de îndreptare a țării pe calea unui mâine mai prosper.

De peste doi ani am tot discutat aici de planurile lui Băsescu de distrugere a PNL-ului. Tot de atunci, actuala conducere antonesciană a negat informațiile care ne veneau pe toate canalele, atât din interior, cât și din exterior. Inițial, am crezut cu toții că este o negare dintr-un sentiment de jenă față de situație. Ulterior, prin trecerea timpului, am văzut că, de fapt, era vorba despre punerea batistei pe țambal, ca să se acopere un complot intern condus de către Crin Antonescu. Acesta ne acuza pe noi că am făcut un pact de coabitare cu Băsescu – pact cu care a fost tacit pe deplin de acord, deși nu înțelegeam de ce. Ulterior s-a relevat faptul că era doar o altă cale prin care Antonescu și Băsescu se aflau pe drumul dărâmării PNL-ului – _pohta_ ce-a _pohtit_ locatarul de la Cotroceni încă din 2005. Și iată că este la un pas ca să se întâmple taman acum, când i se sfârșește mandatul!

Sub pretextul unei drepte unite într-un singur partid, însă care, direct ori indirect, să fie condus de Traian Băsescu însuși, se mixează laolaltă liberali autentici – dar care își vor pierde identitatea, atât doctrinară, cât și onomastică – cu strânsura de duzină a cărei singură doctrină, cică de dreapta, este sintetizată în trei cuvinte simple, ca să le poată înțelege până și ei: „Mușcă și fugi!” Cu toții știm că au fost inventate cuvintele pentru a ascunde gândurile și asistăm de zece ani, sub conducerea băsistă, la aplicarea zi de zi a acestui dicton, ridicat la rang de politică de stat. Dar, când suntem martori la nenorocirea unei părți din electorat care a avut ghinionul să voteze niște mincinoși ce a doua zi după vot s-au sucit de pe o parte pe alta, exact cum s-a culcat PD-ul de stânga și s-a sculat conservator popular european, nu o putem face în liniște. Ar însemna să trădăm inclusiv ideea de politică, pentru că tot ce vedem că se întâmplă în PNL, cu încercarea de preluare ostilă a acestuia, nu este altceva decât o „lovitură de partid”, în niciun caz un mod de a face politică.