Vasile Popeangă

Mulțumesc, domnule președinte de ședință. Dragi colegi,

Declarația mea politică se intitulează „Minciună, nesimțire și aroganță”.

La început a fost minciuna cu „ardeiu”, care la unii români a intrat acolo unde-a trebuit și au votat „Să trăiți bine!”. Trăiesc oare acum românii bine? Acum, oamenii Băsescului ar trebui să spună românilor „Bine că mai trăiți”.

O altă minciună sloganică s-a consumat atunci când românilor li s-a spus „Ei cu ei, noi cu voi”. Este adevărat că ei au fost „numai cu ei, portocaliIi”, iar românii de rând au rămas cu „scăpați și voi cum puteți”.

Pe 19 decembrie 1989 cădeau răpuși de gloanțele dictatoriale ceaușiste primii români, dându-ne nouă, celorlalți, posibilitatea să ne luăm porția de libertate. Poate este fatidic sau nu, poate românii sunt blestemați dar, pe 19 decembrie, de această dată 2008, noi, cei de aici și în această sală, juram cu mâna pe Biblie, în fața lui Dumnezeu, credință față

de țară și popor, să apărăm drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor.

Unii dintre noi, umili subordonați ai președintelui autoritar Traian Băsescu, și-au călcat jurământul dat în fața poporului, dar și a lui Dumnezeu.

Prin sloganul mincinos „Împreună, la bine și la greu”, președintele-jucător (oare unde s-a mai auzit în lume de un asemenea președinte?), acum jucător pe capetele marii majorități a românilor, vrea să-și respecte într-adevăr și sloganul transmis direct democrației din această sală: „De ce le e frică nu scapă!”, transformându-l cât de curând în: „Viziunea mea pentru o nouă dictatură sănătoasă”.

Românii au fost mințiți că nu vor fi disponibilizări, deși zilnic rămân foarte mulți fără un loc de muncă, foarte multe firme se desființează, dar ceea ce este mai grav este că, doar în România dictaturii portocalii conduse de Traian Băsescu, Traian Boc, Traian Elena și alți trăienei, tupeul și nesimțirea fac ca drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor să fie limitate.

Cine oare le permite acestor actori politici ca, atunci când românii ies în stradă pentru a demonstra pașnic, atunci când li se încalcă drepturile și libertățile politice, să invoce siguranța națională și ordinea publică? În mintea unora, încețoșată de whisky, în loc de greve și popor pe stradă ei văd agitatori, agenturi și dușmani ai poporului.

Pașalâcul portocaliu instaurat în România Băsescului nu poate să vadă că adevăratul „cancer” al României nu sunt pensiile și salariile, ci satisfacerea propriei clientele politice, care, prin așa-zisele achiziții publice, dar și alte metode, vlăguiesc bugetul, transformându-l într-adevăr în tumoarea malignă a țării.

Am fost mințiți – a câta oară? – și atunci când însuși Băsescu I ne-a anunțat public, cu mult tam-tam, că nu se va pune problema unei cereri de finanțare către FMI. Bineînțeles că atunci am răsuflat ușurați foarte mulți dintre noi.