Emilian Valentin Frâncu

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Mi-am intitulat declarația de astăzi „De la mediu, la alegeri”.

Ziua Mondială a Mediului, instituită de Adunarea Generală a Națiunilor Unite în anul 1972 spre a fi sărbătorită în fiecare zi de 5 iunie, anul acesta a trecut mai neobservată ca oricând. Pregătirea alegerilor europarlamentare a funcționat impecabil ca scuză pentru primarii, care, oricum, nu au niciun apetit pentru mediu și ziua lui. Acest adevăr poate fi probat relativ ușor prin evidențierea miilor de hectare de bitum și beton ce înghit anual rămășițele spațiilor verzi din orașele României.

Normele Uniunii Europene impun asigurarea unei suprafețe minime de spațiu verde de 26 metri pătrați pentru fiecare orășean. Organizația Mondială a Sănătății, pe baza unor studii științifice de ultimă oră, arată că sănătatea fizică și, mai ales, psihică a orășeanului este grav prejudiciată dacă suprafața minimă de spațiu verde pe cap de locuitor nu este de cel puțin 52 metri pătrați.

În România anului 2009, potrivit ultimelor date statistice publicate, doar două municipii reședință de județ asigură locuitorilor lor minimul european, adică 26 metri pătrați. În rest, situația este de la rea până la catastrofală în multe orașe, inconștiența edililor atingând valori criminale. Astfel, potrivit unor date publicate în media centrală, suprafața de spațiu verde pe cap de locuitor este în București de 16,38 metri pătrați, în Timișoara de 16 metri pătrați, în Cluj de 15,2 metri pătrați, în Târgu Jiu de 9 metri pătrați, în Alba Iulia de 8 metri pătrați, iar în Râmnicu Vâlcea de 4 metri pătrați.

Uniunea Europeană pune la dispoziția orașelor României, prin programele de mediu, miliarde de euro. Aceste fonduri nu pot fi accesate însă decât în orașele care fac dovada că respectă normele în materie stabilite cu îngăduință de Uniunea Europeană pentru România. Potrivit acestor norme, vor avea acces la fondurile de mediu doar orașele care vor asigura, potrivit criteriilor europene, o suprafață minimă de spațiu verde pe cap de locuitor de cel puțin 20 metri pătrați până la 31 decembrie 2010 și de 26 metri părați, deci o aliniere la normele europene, până la 31 decembrie 2013.

În disperare de cauză, pentru a pune mâna pe banii europeni, unii edili au devenit penibili prin demersurile birocratice de mărire artificială a suprafeței de spațiu verde pe cap de locuitor. În acest sens, numai din jenă nu reproduc din media centrală exemplul de un penibil desăvârșit oferit de un primar de municipiu reședință de județ care includea în suprafața de spațiu verde a comunității păstorite tot ce nu era acoperit de beton, respectiv groapa de gunoi și cimitirele orașului.

La ora actuală, edilii cu trecere la Guvern ai marilor orașe au pregătite proiecte de hotărâri de guvern prin care să-și aducă în patrimoniul localităților de care dispun sute și chiar mii de hectare de pădure aflate, în prezent, în administrația „Romsilva”, sperând că, în felul acesta, vor înșela vigilența Uniunii Europene în acordarea fondurilor nerambursabile de mediu. Din păcate pentru locuitorii acestor orașe, ingineria edililor nu le va îmbunătăți calitatea aerului respirat, și nici nu va mări spațiul verde dintre blocuri, fără a mai vorbi despre greu încercata răbdare a Uniunii Europene de inepuizabila șmecherie românească. Unii primari, pe măsură ce au desființat spațiile verzi, înlocuindu-le cu blocuri, megaspații comerciale și parcări, au împodobit orașul cu jardiniere și ghivece, această cosmetizare fiind mult mai costisitoare decât întreținerea spațiilor verzi desființate, și nici pe departe atât de utilă.