Titus Corlățean

Mulțumesc, domnule președinte de ședință, și pentru îngăduința de a-mi da, pentru a doua oară, cuvântul astăzi.

Stimate colege,

Stimați colegi,

Pasul pe care noi eram dispuși, la nivelul Grupului parlamentar al P.S.D., să-l facem înainte era determinat nu dintr-un entuziasm, și o spun sincer acum, un entuziasm cu privire la calitatea extraordinară a muncii guvernamentale și a departamentului, în acest domeniu, în ultimii 3 ani. Departe de mine și departe de noi această situație. Au fost colegi care au menționat aici semnalele primite. N-aș vrea să vă menționez ce semnale am primit din comunitățile românești, inclusiv din Valea Timocului, în ultimii 3 ani.

Dorința noastră de deschidere spre o posibilă soluție de compromis era determinată de odiseea interminabilă a acestui proiect de lege. Și trebuie să știți că pentru prima oară în această țară s-a discutat despre necesitatea adoptării unui proiect de lege în 2000. A existat o nouă încercare în 2003 și 2004, când am trimis la Parlament proiectul de lege, s-a schimbat puterea și acel proiect de lege a fost pus în sertar, și tot așa...

Acest proiect de lege nu este doar necesar, ci cu fiecare săptămână și lună care trec, nefiind în vigoare această lege, din dorința, noi, de a face lucruri mai bune, în realitate provocăm mult mai mult rău.

În situația în care..., și am constatat din intervențiile grupurilor parlamentare că nu există o bază de compromis și pentru a evita surprize la votul final, domnule președinte, pot susține propunerea retrimiterii la comisie, dar să fie un lucru foarte clar, și aceasta trebuie să fie baza de acord: discutăm în termen de o săptămână, un termen scurt, în orice caz, cât va propune comisia, pe chestiunea respectivă, pentru că dacă redeschidem celelalte puncte, vă asigur că ceea ce am dezbătut pe larg, în timp, la primul vot în plen, când am adoptat în unanimitate în Camera Deputaților, dacă redeschidem acele subiecte, nu știu unde ajungem.

Deci discuția la comisie, dacă suntem de acord să retrimitem, să aibă loc cu privire la aspectele semnalate: unde plasăm Departamentul pentru românii de pretutindeni? Și eu vă spun, din experiența anterioară: scufundat într-un minister, funcționează mult mai greu. Când îi dai profilul și greutatea în cadrul Guvernului, poate coordona celelalte instituții, pe modelul maghiar, da, este adevărat, pe modelul maghiar, poate să funcționeze cu foarte bune rezultate, și poate funcționa în relația cu partenerii externi cu greutate.

Discutăm pe acest punct și, eventual, cu privire la numele sub care românii sunt cunoscuți. Și aceasta ar putea fi o chestiune, mai ales că figurează în cererea de reexaminare. Mulțumesc.