Nicolae Daniel Popescu

Mulțumesc, domnule președinte de ședință. Stimate colege,

Stimați colegi,

Astăzi voi vorbi despre vizita pe care am efectuat-o recent în Bulgaria, împreună cu membrii Comisiei pentru comunitățile de români din afara granițelor țării.

Săptămâna trecută am avut ocazia de a ne întâlni cu reprezentanți ai etnicilor români din Vidin și Sofia, dar și cu omologi din Parlamentul bulgar. Întrevederile au fost fructuoase, într-un context în care păstrarea identităților proprii ale minorităților naționale, în spiritul toleranței europene și respectului reciproc, este un lucru tot mai dificil

de atins. Europa națiunilor și Europa comunitară ar trebui să coexiste – după părerea mea – într-un fin balans, pe care noi, decidenții politici, suntem datori să-l prezervăm.

Cazul relațiilor româno-bulgare poate servi drept exemplu în acest sens. După cum probabil știți, România și Bulgaria se bucură de raporturi de vecinătate foarte bune, mai ales în domeniul economic și al securității la Marea Neagră. Ambele țări și națiunile pe care le reprezintă au trecut prin istorii similare – ambele au avut de înfruntat marasmul comunist, ambele au trebuit să se reinventeze, după 1989, în spiritul democrației liberale și al economiei de piață; ambele au trecut prin perioade de tranziție foarte grele, în care lupta împotriva corupției a reprezentat vârful de lance al reconstrucției naționale, în contextul aderării la Uniunea Europeană. Ambele națiuni au întregit familia europeană la aceeași dată – 1 ianuarie 2007.

## Doamnelor și domnilor deputați,

Pe același fond comun ar trebui să așezăm și raportările celor două state la minoritățile naționale – române și bulgare.

România este un exemplu, la nivel european, în materie de protecție a minorităților și ne-am dori foarte mult ca, în virtutea principiului reciprocității, Bulgaria să fie la fel, completând astfel similaritățile dintre cele două țări vecine.

De exemplu, omologii noștri bulgari ar trebui să țină seama de cel puțin două aspecte care au reieșit din discuțiile pe care le-am purtat cu minoritățile românești de pe teritoriul Bulgariei. Pe de-o parte, studiul limbii române și predarea în limba română – acum predată doar ca limbă străină –, pe de alta, condițiile de infrastructură materială, și anume locațiile în care acești reprezentanți și comunitățile românești să-și poată desfășura activitățile cultural-educative. Aceste două elemente sunt absolut esențiale în păstrarea identității naționale.

Le solicit partenerilor noștri bulgari și autorităților române identificarea celor mai potrivite soluții pentru rezolvarea acestor două provocări cu care se confruntă minoritățile românești din Bulgaria.

Stimate colege și stimați colegi,

În final, mai amintesc câteva propuneri discutate în cadrul deplasării noastre în Bulgaria. Una dinte ele este facilitarea deplasării dintr-o parte în alta a frontierelor – asigurarea transportului local, dar și soluții de eliminare a taxei de pod pentru persoanele care tranzitează regulat zona de frontieră în interes de serviciu. Iar a doua propunere a fost derularea de proiecte româno-bulgare cu fonduri europene – tocmai pentru a pune în valoare zona transfrontalieră și activitățile economice din această regiune.