Tinel Gheorghe

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Stimați colegi,

Mulțumesc că ați venit într-un număr așa de mare! Am emoții, sala plină?!

Declarația mea politică se intitulează în această dimineață „Mai are nevoie România de referendum ca manifestare de voință a poporului român?”

Stimați colegi,

La referendumul din 22 noiembrie 2009, poporul român s-a manifestat în proporție de aproape 80%, din cei peste 50% prezenți la vot, pentru reducerea numărului de parlamentari de la 471 la 300 și trecerea la parlament unicameral.

Imediat după anunțarea rezultatului votului, atât Mircea Geoană, cât și Crin Antonescu anunțau pompos că după turul doi al alegerilor prezidențiale vor demara procedurile de constituire a Comisiei constituționale care să aibă ca nucleu central al revizuirii Constituției ceea ce au votat românii, adică reducerea numărului de parlamentari și parlament unicameral.

De! Dădeau bine la popor, înainte de al doilea tur prezidențial, astfel de declarații. Numai că, așa cum îi șade bine unui politician cu vechi state în România, imediat după epuizarea alegerilor prezidențiale, cei doi lideri politici nu numai că au uitat ceea ce au promis, dar acum se și opun pe față demarării procedurilor parlamentare de revizuire a Constituției în sensul cerut de votul popular din noiembrie anul trecut.

Stai și te întrebi: ce reprezintă pentru Geoană și Antonescu voința românilor? Un moft, un pretext oarecare, o lozincă sau o sumă a acestora? Hotarât lucru, PSD și PNL declară prin liderii lor politici că nu vor punerea în practică a rezultatului referendumului. Și atunci, ce e de făcut? Sincer, nu știu. Dar mi-e greu să cred că te mai poți numi politician în România dacă nu respecți poate cea mai importantă cerință a acestei condiții, cea a votului popular. Vă mulțumesc.