Mircea Valer Pușcă

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Voi încerca să fac această declarație politică în timpul alocat, cele trei minute, și sper să reușesc.

Doamnelor și domnilor,

Declarația mea politică, pe care astăzi o fac în fața Camerei Deputaților, se numește „Respectul față de reguli”.

În zilele premergătoare dezbaterii și votului asupra moțiunii de cenzură, s-a discutat mult despre legitimitatea „votului la vedere” în cadrul procedurii de vot secret.

Cei care susțineau că este dreptul lor de a arăta electoratului cum votează invocau faptul că secretul votului, prevăzut în Regulamentul ședințelor reunite ale Camerei Deputaților și Senatului, este un drept al parlamentarului, care poate sau nu să și-l exercite. Cu alte cuvinte, spuneau partizanii acestei teorii, fiecare decide dacă dorește sau nu să-și protejeze secretul votului. Există, recunosc, o fascinație a acestei abordări, și lucrurile ar sta chiar așa, dacă nu ar fi altfel!

În cele ce urmează voi face referire la principii constituționale pentru a arăta netemeinicia raționamentelor celor care au votat „la vedere”.

Dacă am accepta că „votul la vedere” este legitim atunci când este prevăzută procedura votului secret, atunci trebuie

să acceptăm că oricâți participanți la vot pot uza de această legitimitate și pot să-și exercite votul „la vedere”.

Dacă într-un grup doar unul dintre participanții la vot dorește să i se păstreze confidențialitatea votului, iar ceilalți votează „la vedere”, putem ușor constata faptul că această confidențialitate nu poate fi asigurată.

Un calcul aritmetic asupra rezultatului votului va indica modul în care a votat cel care și-a dorit păstrarea confidențialității votului.

Așadar, avem de-a face cu un caz de conflict, în care exercițiul „dreptului” de către unii face imposibil exercițiul dreptului de către alții (în cazul nostru, de către altul!). Cum pentru acest caz regula prevede vot secret, dreptul acesta nu poate fi nici negat, nici împiedicat! Oricum, acesta are prioritate și în baza art. 57 din Constituție, articol care stipulează: „Cetățenii români, cetățenii străini și apatrizii trebuie să-și exercite drepturile și libertățile constituționale cu bună-credință, fără să încalce drepturile și libertățile celorlalți.”

Așadar, votul secret „la vedere” a fost exercitat în dispreț total față de valorile și principiile cuprinse în Constituție. Pentru mine nu este o surpriză, nefiind nici prima și, probabil, nici ultima dată când oameni politici cu vizibilitate și notorietate acționează contrar regulilor izvorâte din Constituție, chiar dacă la învestire au jurat s-o respecte... Atâta vreme cât pentru astfel de situații de sperjur nu vor fi sancțiuni, ei vor continua să sfideze bunul-simț, Constituția, semenii etc.

Pentru ei funcționează doar regula bunului-plac și, asociată acesteia, multitudinea de sofisme „pe care ni le servesc” ori de câte ori vor să ne convingă de „dreptatea” lor.