Andrei Nicolae

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Voi prezenta declarația politică cu titlul „Marea noastră-i o comoară”.

Stimate colege,

Stimați colegi,

De câteva luni bune s-a aflat în dezbatere publică și parlamentară un proiect de lege care a suscitat reacții puternice din partea tuturor forțelor politice, dar și a mediului privat. Și nu a oricărui mediu privat, ci a celor care activează în domeniul exploatărilor petroliere. Este vorba, desigur, despre Proiectul de lege nr. 33/2018.

Nu de puține ori și nu de puține persoane, străini sau localnici, s-a afirmat că suntem o țară bogată și, ca atare, tentantă pentru mulți. După ce, în decursul timpului, pe teritoriul României, când mai mare, când mai mic, pământul ne-a dezvelit aurul, petrolul, gazele și multele sale resurse, iată că astăzi marea își dezvăluie și ea câteva din misterele adâncului său. Aceeași mare, care ne-a fost de milenii poartă către lume, cărăuș de mirodenii și aliat loial, pare a fi astăzi furnizor de bunăstare. Aceeași mare pe care am trădat-o, fiindcă ne-am lăsat tocate vapoarele cu care o îmblânzisem – erau multe și probabil încurcau – și, ca o sfidare supremă, l-am instalat ca președinte chiar pe corsarul care le-a tăiat, ca nu cumva să mai facem altele.

În teorie, cu toții am căzut de acord că este important ca din noua rezervă de resurse naturale din Marea Neagră să se acopere necesarul de consum al țării și să rămână și un plus pentru a se sprijini economia românească și, astfel, să devenim una dintre puținele țări independente energetic din lume.

În practică, au fost însă mulți cei care au tras de timp, au tergiversat, au frânat, s-au lamentat, s-au legat de formă și tehnică legislativă, doar pentru a-și alimenta propriul orgoliu politic sau, mai grav, pentru a servi unor interese străine.

Cu toate acestea, avem astăzi un proiect la care s-a lucrat intens. Un proiect susținut de majoritatea guvernamentală, dar amendat și îmbunătățit și de observații pertinente ale opoziției. În ședința comună a comisiilor raportoare ne-am străduit cu toții să găsim care este cel mai bun echilibru între dorința legitimă a statului român, de a obține venituri semnificative și de a avea acces la propria rezervă de gaze pentru economia românească, și interesul legitim al investitorilor, de a avea predictibilitate, de a avea stabilitate