Gheorghe David

Mulțumesc, domnule președinte. Declarația mea are titlul „Argumente pentru descentralizare în învățământ”.

Despre transferul unui număr mult mai mare de responsabilități către autoritățile locale, consilii județene, primării, alte instituții, se vorbește de foarte mulți ani, bineînțeles, după anul 1989. Faptul că această cedare cu care, formal, cu toții suntem de acord, de la șeful statului, prim-ministru și până la cei aleși să elaboreze și să aprobe legi, întârzie să se producă nu face decât să genereze suspiciuni, să amâne nepermis aplicarea actelor normative, multe dintre ele emise în regim de urgență, a deciziilor și hotărârilor, să întrețină birocrația și, foarte important pentru bunul mers al unei economii ce se dorește a fi performantă, să frâneze competiția dintre autoritățile administrative locale, fiindcă — nu-i așa? — dacă un consiliu județean sau o primărie se mișcă mai repede în accesarea de fonduri de la buget prin elaborarea de proiecte eligibile, prin atragerea de investitori din afară, prin susținerea inițiativelor locale etc., dezvoltarea economică va fi benefică nu doar pentru județul sau localitatea în cauză, ci îi va stimula și pe alții să accepte provocările.

Cele spuse pot fi ilustrate și prin marile diferențe înregistrate în toamna acestui an în ceea ce privește cheltuirea banilor alocați de la buget pentru reabilitarea spațiilor destinate învățământului.

Din presă am aflat că Inspectoratul Județean Școlar Mehedinți nu a cheltuit banii alocați pentru construcțiile de școli și lucrările de reparații din acest an. Nu aș putea spune că din acest punct de vedere județul Timiș, cu cei circa 60, 70% bani cheltuiți în același scop, poate fi declarat campion, dar faptul că mai bine de jumătate din școlile din ciclul preuniversitar sunt autorizate sanitar, iar alte câteva procente reprezintă școlile care și-au depus documentația și așteaptă un aviz favorabil spune destul de mult.

Pentru a nu mă mai întoarce la acest aspect ilustrativ pentru ce poate să însemne o centralizare excesivă și pentru pierderile materiale și de credibilitate față de autorități, mă rezum la o întrebare pe care o adresez, în mod special, Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului. De ce pentru reabilitarea unei școli căreia i-au fost alocate fonduri încă de la sfârșitul anului școlar încheiat în vară este nevoie ca licitația de adjudecare a lucrărilor să fie organizată la București?

Un exemplu concret îl dau chiar din județul meu: pentru școala din Clișova, județul Timiș, au fost organizate două astfel de licitații. Și lucrurile nu se opresc aici, pentru că nicio firmă nu s-a arătat interesată. În afara faptului că este vorba de lucrări de amploare mică, totuși, o altă cauză este că numărul constructorilor se împuținează de la o zi la alta prin

migrarea spre alte țări, unde se câștigă mai bine. Nu este de omis, însă, nici faptul că înscrierea la licitație presupune achiziția caietului de sarcini, care costă și el, apoi e nevoie de bani pentru deplasare la București, timp pierdut etc.