Adrian Moisoiu

## Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea de astăzi este intitulată „Curge Prutul între noi și plânge. Românii, interziși în România Mare!”

Delegațiilor române a trei din cele șapte orașe înfrățite cu Chișinăul: Târgu-Mureș, Năvodari și Bacău, care trebuiau să participe la Hramul Chișinăului, după ce trecuseră prin vama Albița, li s-a interzis, vineri, 12 octombrie a.c., la vama Leușeni, intrarea pe teritoriul Republicii Moldova. După o verificare formală a actelor, li s-a spus fără echivoc „Nazad”, adică înapoi în România! Și dacă motivul inițial a fost neprezentarea în original a unei invitații, pe care de altfel nu aveau de unde să o aibă, deoarece invitațiile au fost transmise prin fax, nici mai târziu, când gazdele, în frunte cu primarul Chișinăului, Dorin Chirtoacă, și pretorul din Rășcani, care îi așteptau dincolo de Prut, au adus invitația originală, răspunsul a fost la fel de neînduplecat: „Nu aveți de ce să vizitați nici ca turiști Republica Moldova, deoarece în Moldova nu sunt stațiuni balneare și nici obiective turistice.”

Toate demersurile ulterioare, făcute la Departamentul de Grăniceri al Moldovei, la Consulat, adică la nivelurile competente cele mai înalte, pentru a trece frontiera în Republica Moldova s-au izbit de un „niet” hotărât și neînduplecat. Și aceasta, în timp ce delegațiile orașelor din Ucraina invitate nu au avut nicio problemă la trecerea frontierei!

Șeful delegației române a municipiului Târgu-Mureș, consilierul municipal P.R.M. ing. Mircea Ștefanovici, a declarat după incident: „Aveai impresia că te afli într-un stat în care la putere este dictatura militară, un stat care este departe de democrație și de raporturi frățești cu România”.

Prin această decizie a autorităților moldovenești s-a încălcat nejustificat dreptul la liberă circulație, s-au acumulat noi tensiuni între Moldova și România, iar sărbătoarea capitalei moldovene a fost umbrită de acest incident cu aură de subiect de politică internațională. S-a dovedit încă odată că acordurile diplomatice existente între cele două state sunt călcate în picioare prin impunerea voinței arbitrare a unor oameni aleși vremelnic în fruntea statului moldovean. Incapabili să-și rezolve problemele reformiste pe care le au,

regimul comunist fiind în agonie, președintele Vladimir Voronin și aghiotanții săi încearcă să-i găsească pe români țapi ispășitori. Probabil că dacă n-am fi noi, infamii de români, care să le facem viața un calvar, la ei ar curge lapte și miere, economia ar funcționa de mai mare dragul, salariile și nivelul de trai ar fi ca în Occident!

Ce să-i faci? Așa-i în mintea lor educată la școlile sovietice, dar, din păcate pentru ei, cetățenii Moldovei gândesc altfel.

Dar ce facem cu mintea noastră? Declarațiile de la București, a președintelui Traian Băsescu: „E inadmisibil. E îngrozitor ce se întâmplă!”, a premierul Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu, că incidentul este „o dovadă regretabilă că această țară se depărtează de valorile și principiile U.E., în loc să se apropie de ele”, sau a ministrului de externe Adrian Cioroianu care apreciază că „este un act inamical la adresa României”, dovedesc odată în plus faptul că diplomația românească nu este capabilă să formuleze o politică externă coerentă față de Moldova. Întrebarea este: până când atâta nevolnicie?!