Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·24 octombrie 2018
other
Laura Mihaela Fulgeanu-Moagher
Discurs
Mulțumesc, domnule președinte.
Declarația mea de astăzi se intitulează „România a ieșit din capcana ajutorului social”.
## Stimați colegi,
Protecția socială în România este foarte importantă, atât pentru autorități, cât și pentru beneficiarii formelor de substituire a veniturilor individuale sau familiale obținute din muncă.
Asistența socială reprezintă o componentă a sistemului național de protecție socială, în cadrul căreia statul are angajamentul să prevină, să limiteze sau să înlăture efectele temporare sau permanente ale unor evenimente considerate drept riscuri sociale, care pot genera marginalizarea ori excluderea socială a persoanelor și a familiilor aflate în dificultate.
În acest context, politica de asistență socială trebuie realizată consecvent și cu prioritate în favoarea persoanelor și familiilor social dependente sau susceptibile pentru a deveni în dificultate, unul din obiectivele prioritare fiind acordarea unui sprijin suplimentar, temporar sau permanent, prin cele două forme de asistență socială care sunt: prestațiile sociale și serviciile sociale.
Venitul minim garantat pentru persoanele asistate social a suscitat dintotdeauna discuții aprinse, fiind în dese rânduri și vehement contestat pentru impactul nefast pe care îl generează asupra funcționării societății, dar mai ales asupra pieței muncii din țara noastră, fapt care în timp s-a dovedit a fi o realitate crudă.
Știm cu toții că în România sunt circa 25.000 de persoane care beneficiază de ajutor social de peste 10 ani, fapt care spune multe despre intenția unora dintre asistați de a-și găsi un venit propriu, aceștia preferând să trăiască din banii statului, fără să depună nici cel mai mic efort de a-și căuta un loc de muncă stabil, care să le aducă un salariu decent, situație care arată că intenția majorității asistaților social de a-și găsi un loc de muncă se situează aproape de zero.
Proaspăt promulgată, Legea nr. 192/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat reprezintă consecința unei experiențe negative în ceea ce privește acordarea ajutorului social și vine să întărească convingerea că statul nu trebuie să mai tolereze comoditatea și lenea și să se implice serios în angajarea acestora și în eliminarea deficitului de forță de muncă existent în țara noastră.
Din păcate, s-a dovedit că această formă de sprijin financiar îi demotivează pe mulți dintre cei care îl primesc să-și mai caute de lucru. Și este îngrijorător faptul că, astăzi, în mediul rural nu mai găsești un om pentru cules de fructe sau alte munci zonale.
Prin noua lege intrată în vigoare, România se aliniază statelor europene, legiferăm faptul că venitul minim garantat trebuie să fie acordat pentru subzistență și să fie condiționat de eforturile persoanei asistate de a reveni pe piața muncii, dar și faptul că asistența socială nu înseamnă să iei bani din buzunarul celor care muncesc pe brânci, pentru a-și asigura traiul zilnic, și a da celor comozi, ci înseamnă să-i ajuți cu adevărat pe cei marginalizați, care nu au nicio șansă în societate și care chiar au nevoie de ajutorul societății.